RAFINARE, rafinări, s. f. 1. Acțiunea de a rafina; curățirea unui produs de materiile străine pe care le conține. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfecționare, subțiere a gustului sau a simțirii cuiva; rafinament. Mai întîi o rafinare cerebrală trecută prin ereditate de la o generație la alta. IBRĂILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fineța și rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.