rafinare sf [At: I. NAT. 21 / V: (înv) ~fen~ / S și: (înv) raffinare / Pl: ~nări / E: rafina] 1 Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile dintr-o substanță, dintr-un produs etc. Si: rafinaj (1). 2 Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere Si: rafinaj (2). 3 (Fig) Rafinament (1).

RAFINARE, rafinări, s. f. 1. Acțiunea de a rafina; curățirea unui produs de materiile străine pe care le conține. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfecționare, subțiere a gustului sau a simțirii cuiva; rafinament. Mai întîi o rafinare cerebrală trecută prin ereditate de la o generație la alta. IBRĂILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fineța și rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.

RAFINARE s.f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. ♦ Operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. [< rafina].

RAFINARE s. f. 1. acțiunea de a (se) rafina; rafinaj. 2. operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. (< rafina)

rafinare f. 1. acțiunea de a rafina (zahăr, metale); 2. fig. fineță exagerată.

răfenare sf vz rafinare

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

RAFINARE s. 1. v. stilare. 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării; ~ în comportare.) 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

RAFINÁRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr, produse petroliere etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor, folosind diferite metode (distilare fracționară, tratare cu agenți chimici, cu absorbanți, cu solvenți selectivi etc.). R. metalelor se face, în general, prin electroliză (ex. r. electrolitică a cuprului, a argintului etc.) și are loc după afinare. 2. (IND. HÂRTIEI) Tratament mecanic al pastei de hârtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatră după procesul de fierbere.