RAFINÁRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr, produse petroliere etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor, folosind diferite metode (distilare fracționară, tratare cu agenți chimici, cu absorbanți, cu solvenți selectivi etc.). R. metalelor se face, în general, prin electroliză (ex. r. electrolitică a cuprului, a argintului etc.) și are loc după afinare. 2. (IND. HÂRTIEI) Tratament mecanic al pastei de hârtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatră după procesul de fierbere.