5 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsura vt [At: DELAVRANCEA, S. 198 / Pzi: ? / E: răsură2] (Rar) A îmbujora.

RĂSURÁ, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. Și-și potoli necazul, sărutînd-o pe obrajii ei bălai, răsurați cu niște pajure roșietice ca măceșea. DELAVRANCEA, S. 198.

RĂSURÁ, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din răsură2.

RĂSÚRĂ2, răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.

RĂSÚRĂ2, răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.

RĂSURĂ3, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în Țările Române, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Cf. rade.

RĂSÚRĂ1, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras2 + suf. -ură.

RĂSÚRĂ1, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras2 + suf. -ură.

răsu4 sf [At: LEXIC REG. 107 / Pl: ? / E: nct] (Îe) A-și lua ~ra A-și lua gândul Si: a renunța.

răsu3 sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/2 / V: ~ur sn, rusur sn, (reg) ros~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Bot) Trandafir sălbatic cu ghimpi numeroși și inegali, cu flori mari purpurii Si: ruxandre (Rosa gallica). 2 (Bot) Măceș (Rosa canina). 3 Floare de măceș. 4 (Ent) Efemeră (6) (Ephemera vulgata).

răsu2 sf [At: NECULCE, L. 381 / V: (înv) res~ / Pl: ~ri / E: ns cf răsură1] 1 (Înv) Impozit suplimentar care se percepea în trecut pentru plata funcționarilor publici și a suitei domnului. 2 (Îs) ~ra limbii Amendă pe care o plătea cineva pentru infamii spuse pe socoteala cuiva.

răsu1 sf [At: CALENDARIU (1814), 168/2 / Pl: ~ri / E: rade + -ură] 1 (Înv) Răsătură (6). 2 (Înv) Pilitură. 3 Ștersătură făcută cu un obiect tăios pe o hârtie. 4 Urma lăsată de răsătură (3). 5 (Reg) Răsunoi (1). 6 (Reg; lpl) Cocoloașe de brânză ce se formează în zer.

RĂSÚRĂ3, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.

RĂSÚRĂ, răsuri și răsure, s. f. 1. Nume generic dat speciilor de trandafir sălbatic, arbuști cu flori mari, de obicei roșii, cu numeroși ghimpi pe tulpină și pe ramuri, vegetînd pe marginea pădurilor și a cîmpurilor; măceș. Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vînt de iarnă, Răscolind pădurile. TOPÎRCEANU, B. 46. Romanul este pe lîngă novelă ca un stejar uriaș pe lîngă o răsură altoită. CARAGIALE, S. U. 90. Păsărica se opri pe o răsură îmbobocită. ODOBESCU, S. III 200. ♦ Floarea (de obicei de culoare roșie) a plantelor descrise mai sus. (Metaforic) Obrajii i se rumeniră. Cu răsuri în față, îi sta și mai bine. SADOVEANU, B. 261. Chipul ei... parc-ar fi zugrăvit, alb... cu două răsuri pe obraji. DELAVRANCEA, S. 9. 2. (Entom.) Rusalie. Pescarii pleacă cu barca la locurile unde cred că trăiesc larvele de răsură. ANTIPA, P. 310.

RĂSÚRĂ1 ~i f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

RĂSÚRĂ2 ~i f. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbașilor. /Orig. nec.

RĂSURĂ2 s. f. (Mold.) Impozit. Și le-au ales răsura să ie giumătate mai mult decît soțiile lor. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie necunoscută. Cf. răsură1. Cf. a d ă u, a j u t o r i n ț ă, r u p t ă, r u p t o a r e, s a t a r a.

RĂSURĂ1 s.f. (Olt.) Râsătură, pilitură. Răsuri de dinți dă fildeș. MD2, 3v. Etimologie: rade + suf. -ură.

răsùră f. 1. răzătură; 2. od. dare suplimentară pentru lefile boierilor: cassa răsurilor. [Lat. RASURA].

răsură f. floarea răsurului, roză sălbatecă. [Cf. lat. ROSULA (din rosa)].

2) răsúră f., pl. ĭ (lat. rasúra, d. rádere, rasum, a rade; it. pv, sp. pg. rasura, vfr. rasure. V. rad). Răsătură, răsunoĭ (Trans.). Odinioară, un bir suplementar pe lefile boĭerilor: casa răsurilor (V. raz 1). Rosură. Dun. Larvă de vetrice.

1) răsúră f., pl. ĭ (cp. cu lat. rósula [dim. d. rosa], de unde s’ar fi făcut *rosură, apoĭ, pintr’o inexplicabilă schimbare de accent, răsură). Floare de răsur.

arată toate definițiile

Intrare: răsura
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsura
  • răsurare
  • răsurat
  • răsuratu‑
  • răsurând
  • răsurându‑
singular plural
  • răsurea
  • răsurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsurez
(să)
  • răsurez
  • răsuram
  • răsurai
  • răsurasem
a II-a (tu)
  • răsurezi
(să)
  • răsurezi
  • răsurai
  • răsurași
  • răsuraseși
a III-a (el, ea)
  • răsurea
(să)
  • răsureze
  • răsura
  • răsură
  • răsurase
plural I (noi)
  • răsurăm
(să)
  • răsurăm
  • răsuram
  • răsurarăm
  • răsuraserăm
  • răsurasem
a II-a (voi)
  • răsurați
(să)
  • răsurați
  • răsurați
  • răsurarăți
  • răsuraserăți
  • răsuraseți
a III-a (ei, ele)
  • răsurea
(să)
  • răsureze
  • răsurau
  • răsura
  • răsuraseră
Intrare: răsură (bot., entom.)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsu
  • răsura
plural
  • răsuri
  • răsurile
genitiv-dativ singular
  • răsuri
  • răsurii
plural
  • răsuri
  • răsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsură (impozit)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsu
  • răsura
plural
  • răsuri
  • răsurile
genitiv-dativ singular
  • răsuri
  • răsurii
plural
  • răsuri
  • răsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsură (în exp.)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsu
  • răsura
plural
  • răsuri
  • răsurile
genitiv-dativ singular
  • răsuri
  • răsurii
plural
  • răsuri
  • răsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsură (răzătură)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsu
  • răsura
plural
  • răsuri
  • răsurile
genitiv-dativ singular
  • răsuri
  • răsurii
plural
  • răsuri
  • răsurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răsura

etimologie:

răsură (bot., entom.) Rosa

  • 1. botanică Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: măceș ruxandră
    • 1.1. Arbore din această specie.
      exemple
      • Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vînt de iarnă, Răscolind pădurile. TOPÎRCEANU, B. 46.
        surse: DLRLC
      • Romanul este pe lîngă novelă ca un stejar uriaș pe lîngă o răsură altoită. CARAGIALE, S. U. 90.
        surse: DLRLC
      • Păsărica se opri pe o răsură îmbobocită. ODOBESCU, S. III 200.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Floarea (de obicei de culoare roșie) a plantelor descrise mai sus.
      exemple
      • metaforic Obrajii i se rumeniră. Cu răsuri în față, îi sta și mai bine. SADOVEANU, B. 261.
        surse: DLRLC
      • Chipul ei... parc-ar fi zugrăvit, alb... cu două răsuri pe obraji. DELAVRANCEA, S. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. entomologie Larvă de efemeră.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: rusalie attach_file un exemplu
    exemple
    • Pescarii pleacă cu barca la locurile unde cred că trăiesc larvele de răsură. ANTIPA, P. 310.
      surse: DLRLC
  • 3. (la) plural Dureri pe care le simte lehuza după naștere.
    surse: NODEX
  • comentariu Plural și: răsure.
    surse: DLRLC

etimologie:

răsură (impozit)

  • 1. Cotă adițională la dări, în Țările Române, în secolele XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

  • cf. rade
    surse: DEX '09

răsură (răzătură) Rosa

etimologie:

  • Ras (1.) + sufix -ură.
    surse: DEX '09 DEX '98