2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răgălie sf [At: DOSOFTEI, V. S. febr. 81r/8 / V: (reg) ~ărie / Pl: ~ii / E: nct] 1 Rădăcină ieșită din pământ a plantelor (mai ales a copacilor), smulsă de vânt, de apă etc. Si: (reg) răgățână, radină (1). 2 Desiș de rădăcini ieșite din malul apelor curgătoare. 3 Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri etc. aduse de apă pe malul unui râu Si: (reg) radină (2). 4 (Reg) Pir (Agropyrum reppeus). 5 (Reg) Cartof stricat. 6 (Reg; dep) Om mic de statură.

RĂGĂLÍE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.

RĂGĂLÍE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.

RĂGĂLÍE, răgălii, s. f. Desiș format, la cotitura sau pe malul unei ape curgătoare, de rădăcinile noduroase ale copacilor sau de o îngrămădire de lemne, bușteni, vreascuri aduse de șuvoaie; radină. E un mal cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, în care se adăpostește peștele. ANTIPA, P. 144.

răgălie f. pl. buturugi aduse de rîuri și lăsate pe prundiș. [Vechiu-rom. răgălie, rădăcină: origină necunoscută].

răgălíe, răgățî́nă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.

RĂGĂLÍ/E ~i f. 1) Desiș de rădăcini, ieșite la malul apelor curgătoare. 2) Îngrămădire de vreascuri, de lemne etc., aduse de ape. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răgălíe (reg.) s. f., art. răgălía, g.-d. art. răgălíei; pl. răgălíi, art. răgălíile

răgălíe s. f., art. răgălía, g.-d. art. răgălíei; pl. răgălíi, art. răgălíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂGĂLÍE s. (reg.) răgățână, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui râu.)

RĂGĂLIE s. (reg.) răgățînă, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui rîu.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Răgan, Răgă/nești, -ila, -lie, -u v. Drag V 3-5.

Intrare: răgălie
răgălie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgălie
  • răgălia
plural
  • răgălii
  • răgăliile
genitiv-dativ singular
  • răgălii
  • răgăliei
plural
  • răgălii
  • răgăliilor
vocativ singular
plural
Intrare: Răgălie
Răgălie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răgălie