25 de definiții pentru răboj răbuș (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răboj sn [At: NEGRUZZI, S. II, 263 / V: (reg) rabuș, ~bos, ~buș (Ban; Trs) raboș (A și: raboș), (Ban) rabăș / E: bg рабош, srb rabos] 1 Bucată de lemn de formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, banii datorați etc.). 2 (Îe) A însemna la ~ A număra. 3 (Îae) A ține în evidență. 4 (Îe) A șterge de pe ~ A da uitării. 5 (Îae) A ierta. 6 (Îe) A lua (sau a da) pe ~ A lua (sau a da) pe datorie. 7 (îe) A trăi pe ~ A trăi pe datorie. 8 (îe) Ca pe (sau după) ~ întocmai. 9 Băț care se introduce în vasul cu lapte, la stână, însemnându-se pe el cantitatea de lapte rezultată dintr-o mulsoare. 10 (Reg) Bucată de lemn cu semne, întrebuințată în loc de zar într-un joc practicat la priveghi. 11 (Pex; reg) Condică (1). 12 Ceea ce se înseamnă pe răboj (1) Si: socoteală. 13 (îe) A i se uita cuiva ~ul A i se uita cuiva numărul anilor. 14 (îe) A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din ~ (afară) A(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea Si: a (se) supăra. 15 Crestătură, de o anumită formă, făcută ca semn distinctiv în urechea unei vite. 16 (Reg) Unealtă ciobănească cu care se freacă urda și se zdrobește cașul dospit Si: răvar (1). 17 (Bot; reg) Mușchi care crește pe stânci și pe locuri pietroase.

RĂBÓJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului.Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúș s. n.] – Din bg., sb. raboš.

RĂBÓJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului.Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúș s. n.] – Din bg., scr. raboš.

RĂBÓJ, răbojuri, s. n. (Și în forma răbuș) 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, zilele de muncă, banii datorați etc.). În mintea lui, ca pe un răboj, stau însemnate zilele de muncă, fălcile de arătură, de prașilă, de cosit și de secerat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are. EMINESCU, N. 142. ◊ Fig. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea; a (se) supăra. Să nu mă scoți din sărite și să mă facicîteodatăsă-mi ies din răbuș afară. CREANGĂ, P. 152. A lua (sau a da) pe răboj = a lua (sau a da) pe datorie. A șterge de pe răboj = a da uitării. A crede după răboj = a crede tot ce se spune. [Mama] crezîndu-le toate lăptoase după răbuș, cum i le spusesem eu... m-a lăudat. CREANGĂ, A. 61. 2. (Adesea fig.) Ceea ce se înseamnă pe răboj (1); socoteală, calcul. Urma să-i afle pe fiecare, la rînd, după răbojul întipărit în cuget. C. PETRESCU, A. R. 10. Pierdusem răbojul timpului. M. I. CARAGIALE, C. 7. El ucisese atiția [urși] în viața sa, încît, nemaiavînd destule degete la mîni și la picioare ca să numere, le pierduse, cum am zice, răbojul. GANE, N. III 132. ◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita cuiva numărul anilor, a-l uita moartea. Îmbătrînea mereu, de murit însă nu mai murea. I se uitase răbojul. ȘEZ. XII 115. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. – Pl. și: răboaje (GHICA, S. A. 31). – Variantă: (Mold.) răbúș s. n.

RĂBÓJ ~uri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se însemnau, prin crestături, diferite calcule (numărul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) înv. Crestătură sau ansamblu de semne făcute pe această bucată de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lăsate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestătură făcută la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. raboš

răboj n. lemn pe care se însemna numere prin crestături și care servia apoi ca semn de recunoaștere în daraverile țărănești (azi obișnuit numai între ciobanii cei bătrâni): fig. a lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj EM. [Bulg. RĂBOȘ].

răbój n., pl. oaje și (nord) răbuș n., pl. e și urĭ (vsl. rŭbošŭ, sîrb. raboš, rabuš și rovaš, tăĭetură, crestătură; bg. raboš, slovac rovaš, rabuša, ceh. rováš, rabuše; ung. róbot, rovás, rovát. V. răvaș). Bucată de lemn pe care se fac crestăturĭ care servesc la ținut socoteala oamenilor care nu știŭ carte (astăzĭ rar întrebuințată pintre cĭobanĭ. Cînd e vorba de o adeverință reciprocă, se crestează și apoĭ se despică lemnu’n doŭă, și fie care parte îșĭ păstrează bucata de lemn, care, la o judecată eventuală, servește, drept probă. V. țăncușă). A scoate răboj la ureche, a cresta urechea uneĭ vite ca semn. Fig. A face răbuș, a socoti, a număra: a trebuit să fac răbușu copiilor bunĭ de școală (Kir. Șez. 30, 202). A-țĭ ĭeși din răbuș, a perde răbdarea, a te enerva, a te înfuria. – Și răbuj (Suc. Șez. 37, 42, și R. S. GrS. 6, 51).

RĂBÚȘ s. n. v. răboj.

răbuș n. Mold. 1. V. răboj: am dus-o cam anevoie cu răbușul CR.; 2. fig. cumpăt: să nu mă faci să-mi ies din răbuș afară CR. [Ceh. RABUȘ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răbój s. n., pl. răbójuri

răbój s. n., pl. răbójuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂBÓJ s. (reg.) răvaș. (Socoteală înscrisă la ~.)

RĂBÓJ s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.

răboj s. v. CALCUL. CALCULARE. RĂVAR. SOCOTEALĂ. SOCOTIRE. SOCOTIT.

arată toate definițiile

Intrare: răboj
răboj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răboj
  • răbojul
  • răboju‑
plural
  • răbojuri
  • răbojurile
genitiv-dativ singular
  • răboj
  • răbojului
plural
  • răbojuri
  • răbojurilor
vocativ singular
plural
răboj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răboj
  • răbojul
  • răboju‑
plural
  • răboaje
  • răboajele
genitiv-dativ singular
  • răboj
  • răbojului
plural
  • răboaje
  • răboajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbuș
  • răbușul
  • răbușu‑
plural
  • răbușuri
  • răbușurile
genitiv-dativ singular
  • răbuș
  • răbușului
plural
  • răbușuri
  • răbușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)