răboj sn [At: NEGRUZZI, S. II, 263 / V: (reg) rabuș, ~bos, ~buș (Ban; Trs) raboș (A și: raboș), (Ban) rabăș / E: bg рабош, srb rabos] 1 Bucată de lemn de formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, banii datorați etc.). 2 (Îe) A însemna la ~ A număra. 3 (Îae) A ține în evidență. 4 (Îe) A șterge de pe ~ A da uitării. 5 (Îae) A ierta. 6 (Îe) A lua (sau a da) pe ~ A lua (sau a da) pe datorie. 7 (îe) A trăi pe ~ A trăi pe datorie. 8 (îe) Ca pe (sau după) ~ întocmai. 9 Băț care se introduce în vasul cu lapte, la stână, însemnându-se pe el cantitatea de lapte rezultată dintr-o mulsoare. 10 (Reg) Bucată de lemn cu semne, întrebuințată în loc de zar într-un joc practicat la priveghi. 11 (Pex; reg) Condică (1). 12 Ceea ce se înseamnă pe răboj (1) Si: socoteală. 13 (îe) A i se uita cuiva ~ul A i se uita cuiva numărul anilor. 14 (îe) A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din ~ (afară) A(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea Si: a (se) supăra. 15 Crestătură, de o anumită formă, făcută ca semn distinctiv în urechea unei vite. 16 (Reg) Unealtă ciobănească cu care se freacă urda și se zdrobește cașul dospit Si: răvar (1). 17 (Bot; reg) Mușchi care crește pe stânci și pe locuri pietroase.