2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râvnire sf [At: CORESI, EV. 47 / V: (înv) răv~, rev~, (reg) râmn~, rămn~ / Pl: ~ri / E: râvni] 1 Dorință (2). 2 (Înv) Credință (3). 3 (Înv) Patimă. 4 (Înv) Invidie. 5 (Înv) Mânie. 6 Pedeapsă.

râvnire f. aspirațiune: o prostatică râvnire la mărire! OD.

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

râvni vti [At: PSALT. 66 / V: (îrg) râhni, râmni, răvni, (înv) revni, răhni, (reg) rămni / Pzi: ~nesc / E: vsl рьвьновати] 1-2 (Udp „la”) A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să posezi sau să realizezi ceva Si: a aspira (5), a jindui, a năzui. 3-4 A jindui, a dori să-ți însușești un lucru care aparține altuia. 6 (Îrg; adesea construit cu dativul) A privi cu invidie pe cineva, (dorind să fii asemenea lui). 7-8 A pizmui pe cineva Si: a dușmăni (1-2). 9-10 (Înv) A se supăra. 12 (În descântece) A fermeca (3).

RÎVNÍ, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmní (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.

A RÂVNÍ ~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati

RÎVNI vb. (Mold., ȚR) 1. A invidia. A: Toți munții aceștia vor răhni Sionul. DOSOFTEI, PS. Aflînd acolo o peșteră, lăcui călugăreaste, căruia mulți răhnind năzuiră la acea peșteră. DOSOFTEI, VS. B: Patriarșii rîvnind pre Iosif îl vîndură la Eghipel. NT 1703, 99v; cf. NEAGOE; MINEIUL (1776). ♦ A dușmăni. A: Unul altuia rîvneaște unul altuia prepune. VARLAAM. B: Ei m-au râvnit pre mine nu ca pre D[u]mn[e]zău ... și eu voiu râvni pre ei. BIBLIA (1688). 2. A se supăra, a se mîhni, a se amârî. A: Iuda ..., deaca vădzu pre Maria că varsă mirul..., rîvni întru sine și dzise: „Pentru ce nu vîndut acesta mir?” VARLAAM. Să răvni la s[u]fl[e]t de jealea lor. DOSOFTEI, VS. B: Vădzu D[o]mnul și răvni și să scîrbi pentru urgiia fiilor lor. R. GRECEANU. Variante: răhni (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. rĭvĭnovati. Vezi și rîvnire. Cf. alenui, bănui2 (2), zavistui.

RÎVNIRE s. f. (ȚR) Dușmănie, ură. Și văzînd jidovii gloatele să împlură de rîvnire. NT 1703, 107r. Etimologie: rîvni. Vezi și rîvni. Cf. alean (2), alenie, alenșig (2), b ă s ă u (2), m ă r a z, z a v i s t i e.

râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.

rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râvni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnesc, imperf. 3 sg. râvnea; conj. prez. 3 să râvnească

râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂVNÍRE s. v. aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.

RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.

RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.

rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.

RÎVNI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după...) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viață.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

rîvnire s. v. ASPIRAȚIE. CHEF. CIUDĂ. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DISPOZIȚIE. DOR. DORINȚĂ. EVLAVIE. GELOZIE. GUST. INVIDIE. NĂZUINȚĂ. NECAZ. PICĂ. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PIZMĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RELIGIOZITATE. RÎVNĂ. SMERENIE. TENDINȚĂ. VIS. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

Intrare: râvnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râvnire
  • râvnirea
plural
  • râvniri
  • râvnirile
genitiv-dativ singular
  • râvniri
  • râvnirii
plural
  • râvniri
  • râvnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râmnire
  • râmnirea
plural
  • râmniri
  • râmnirile
genitiv-dativ singular
  • râmniri
  • râmnirii
plural
  • râmniri
  • râmnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: râvni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râvni
  • râvnire
  • râvnit
  • râvnitu‑
  • râvnind
  • râvnindu‑
singular plural
  • râvnește
  • râvniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râvnesc
(să)
  • râvnesc
  • râvneam
  • râvnii
  • râvnisem
a II-a (tu)
  • râvnești
(să)
  • râvnești
  • râvneai
  • râvniși
  • râvniseși
a III-a (el, ea)
  • râvnește
(să)
  • râvnească
  • râvnea
  • râvni
  • râvnise
plural I (noi)
  • râvnim
(să)
  • râvnim
  • râvneam
  • râvnirăm
  • râvniserăm
  • râvnisem
a II-a (voi)
  • râvniți
(să)
  • râvniți
  • râvneați
  • râvnirăți
  • râvniserăți
  • râvniseți
a III-a (ei, ele)
  • râvnesc
(să)
  • râvnească
  • râvneau
  • râvni
  • râvniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râmni
  • râmnire
  • râmnit
  • râmnitu‑
  • râmnind
  • râmnindu‑
singular plural
  • râmnește
  • râmniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râmnesc
(să)
  • râmnesc
  • râmneam
  • râmnii
  • râmnisem
a II-a (tu)
  • râmnești
(să)
  • râmnești
  • râmneai
  • râmniși
  • râmniseși
a III-a (el, ea)
  • râmnește
(să)
  • râmnească
  • râmnea
  • râmni
  • râmnise
plural I (noi)
  • râmnim
(să)
  • râmnim
  • râmneam
  • râmnirăm
  • râmniserăm
  • râmnisem
a II-a (voi)
  • râmniți
(să)
  • râmniți
  • râmneați
  • râmnirăți
  • râmniserăți
  • râmniseți
a III-a (ei, ele)
  • râmnesc
(să)
  • râmnească
  • râmneau
  • râmni
  • râmniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râvni, râvnescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. DLRLC
    • format_quote O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. DLRLC
    • format_quote Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. DLRLC
    • format_quote Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. DLRLC
    • format_quote [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. DLRLC
    • format_quote Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
    • 1.1. A dori să-și însușească un lucru străin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: invidia
      • format_quote Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. DLRLC
      • format_quote Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv neobișnuit Cu privire la persoane: invidia, pizmui. DLRLC
      • format_quote Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.