2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

râvni vti [At: PSALT. 66 / V: (îrg) râhni, râmni, răvni, (înv) revni, răhni, (reg) rămni / Pzi: ~nesc / E: vsl рьвьновати] 1-2 (Udp „la”) A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să posezi sau să realizezi ceva Si: a aspira (5), a jindui, a năzui. 3-4 A jindui, a dori să-ți însușești un lucru care aparține altuia. 6 (Îrg; adesea construit cu dativul) A privi cu invidie pe cineva, (dorind să fii asemenea lui). 7-8 A pizmui pe cineva Si: a dușmăni (1-2). 9-10 (Înv) A se supăra. 12 (În descântece) A fermeca (3).

RÎVNÍ, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmní (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.

A RÂVNÍ ~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati

RÎVNI vb. (Mold., ȚR) 1. A invidia. A: Toți munții aceștia vor răhni Sionul. DOSOFTEI, PS. Aflînd acolo o peșteră, lăcui călugăreaste, căruia mulți răhnind năzuiră la acea peșteră. DOSOFTEI, VS. B: Patriarșii rîvnind pre Iosif îl vîndură la Eghipel. NT 1703, 99v; cf. NEAGOE; MINEIUL (1776). ♦ A dușmăni. A: Unul altuia rîvneaște unul altuia prepune. VARLAAM. B: Ei m-au râvnit pre mine nu ca pre D[u]mn[e]zău ... și eu voiu râvni pre ei. BIBLIA (1688). 2. A se supăra, a se mîhni, a se amârî. A: Iuda ..., deaca vădzu pre Maria că varsă mirul..., rîvni întru sine și dzise: „Pentru ce nu vîndut acesta mir?” VARLAAM. Să răvni la s[u]fl[e]t de jealea lor. DOSOFTEI, VS. B: Vădzu D[o]mnul și răvni și să scîrbi pentru urgiia fiilor lor. R. GRECEANU. Variante: răhni (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. rĭvĭnovati. Vezi și rîvnire. Cf. alenui, bănui2 (2), zavistui.

râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.

rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

râvní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 să râvneáscă

râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.

RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.

rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.

arată toate definițiile

Intrare: râmni
râmni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râvni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râvni
  • râvnire
  • râvnit
  • râvnitu‑
  • râvnind
  • râvnindu‑
singular plural
  • râvnește
  • râvniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râvnesc
(să)
  • râvnesc
  • râvneam
  • râvnii
  • râvnisem
a II-a (tu)
  • râvnești
(să)
  • râvnești
  • râvneai
  • râvniși
  • râvniseși
a III-a (el, ea)
  • râvnește
(să)
  • râvnească
  • râvnea
  • râvni
  • râvnise
plural I (noi)
  • râvnim
(să)
  • râvnim
  • râvneam
  • râvnirăm
  • râvniserăm
  • râvnisem
a II-a (voi)
  • râvniți
(să)
  • râvniți
  • râvneați
  • râvnirăți
  • râvniserăți
  • râvniseți
a III-a (ei, ele)
  • râvnesc
(să)
  • râvnească
  • râvneau
  • râvni
  • râvniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râmni
  • râmnire
  • râmnit
  • râmnitu‑
  • râmnind
  • râmnindu‑
singular plural
  • râmnește
  • râmniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râmnesc
(să)
  • râmnesc
  • râmneam
  • râmnii
  • râmnisem
a II-a (tu)
  • râmnești
(să)
  • râmnești
  • râmneai
  • râmniși
  • râmniseși
a III-a (el, ea)
  • râmnește
(să)
  • râmnească
  • râmnea
  • râmni
  • râmnise
plural I (noi)
  • râmnim
(să)
  • râmnim
  • râmneam
  • râmnirăm
  • râmniserăm
  • râmnisem
a II-a (voi)
  • râmniți
(să)
  • râmniți
  • râmneați
  • râmnirăți
  • râmniserăți
  • râmniseți
a III-a (ei, ele)
  • râmnesc
(să)
  • râmnească
  • râmneau
  • râmni
  • râmniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)