2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.

pungit, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 47 / Pl: ~iți, ~e / E: pungi] 1 a (D. gură sau buze) Strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi (1) Si: (reg) pungos. 2 a (Reg; pex; d. obraji, piele) Cu riduri multe. 3 a (D. oameni) Cu obrazul ridat. 4 a (Reg; fig; d. oameni) Necăjit. 5 a (Bot; d. unele organe) Ascuțit la vârf. 6-7 smf, a (Mun; Olt) (Persoană) zgârcit(ă).

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. Strîns ca o pungă, țuguiat, încrețit, zbîrcit. Se-nfățișă mare și ciolănoasă.... c-o gură pungită din care nu lipsea încă nici o măsea. SADOVEANU, N. F. 6.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 614 / Pzi: ~gesc / E: pungă] 1 vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; șîe a-și ~ gura sau buzele) A strânge și a țuguia, dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5). 2 vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (Înv) A pungăși (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (Înv) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a fac-e gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungîndu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungași. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri, id. ib. 87.

A PUNGÍ ~ésc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. ◊ A-și ~ gura (sau buzele) a încreți buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă

pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.

pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pungí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 pungeáscă

pungí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUNGÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

pungit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

PUNGÍ vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăși, scumpi, zgârci.

pungi vb. v. CALICI. FURA. LĂCOMI. PUNGĂȘI. SCUMPI. ZGÎRCI.

Intrare: pungit
pungit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungit
  • pungitul
  • pungitu‑
  • pungi
  • pungita
plural
  • pungiți
  • pungiții
  • pungite
  • pungitele
genitiv-dativ singular
  • pungit
  • pungitului
  • pungite
  • pungitei
plural
  • pungiți
  • pungiților
  • pungite
  • pungitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pungi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungi
  • pungire
  • pungit
  • pungitu‑
  • pungind
  • pungindu‑
singular plural
  • pungește
  • pungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungesc
(să)
  • pungesc
  • pungeam
  • pungii
  • pungisem
a II-a (tu)
  • pungești
(să)
  • pungești
  • pungeai
  • pungiși
  • pungiseși
a III-a (el, ea)
  • pungește
(să)
  • pungească
  • pungea
  • pungi
  • pungise
plural I (noi)
  • pungim
(să)
  • pungim
  • pungeam
  • pungirăm
  • pungiserăm
  • pungisem
a II-a (voi)
  • pungiți
(să)
  • pungiți
  • pungeați
  • pungirăți
  • pungiserăți
  • pungiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungesc
(să)
  • pungească
  • pungeau
  • pungi
  • pungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)