3 definiții pentru punge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚNGE vb. v. împunge, înțepa.

punge vb. v. ÎMPUNGE. ÎNȚEPA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

púnge, púng, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.

Intrare: punge
verb (VT646)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punge
  • pungere
  • puns
  • punsu‑
  • pungând
  • pungându‑
singular plural
  • punge
  • pungi
  • pungeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pung
(să)
  • pung
  • pungeam
  • punsei
  • punsesem
a II-a (tu)
  • pungi
(să)
  • pungi
  • pungeai
  • punseși
  • punseseși
a III-a (el, ea)
  • punge
(să)
  • pungă
  • pungea
  • punse
  • punsese
plural I (noi)
  • pungem
(să)
  • pungem
  • pungeam
  • punserăm
  • punseserăm
  • punsesem
a II-a (voi)
  • pungeți
(să)
  • pungeți
  • pungeați
  • punserăți
  • punseserăți
  • punseseți
a III-a (ei, ele)
  • pung
(să)
  • pungă
  • pungeau
  • punseră
  • punseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)