5 definiții pentru pungit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.
PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pungit, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 47 / Pl: ~iți, ~e / E: pungi] 1 a (D. gură sau buze) Strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi (1) Si: (reg) pungos. 2 a (Reg; pex; d. obraji, piele) Cu riduri multe. 3 a (D. oameni) Cu obrazul ridat. 4 a (Reg; fig; d. oameni) Necăjit. 5 a (Bot; d. unele organe) Ascuțit la vârf. 6-7 smf, a (Mun; Olt) (Persoană) zgârcit(ă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. Strîns ca o pungă, țuguiat, încrețit, zbîrcit. Se-nfățișă mare și ciolănoasă.... c-o gură pungită din care nu lipsea încă nici o măsea. SADOVEANU, N. F. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGIT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pungit, pungităadjectiv
- 1. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se-nfățișă mare și ciolănoasă.... c-o gură pungită din care nu lipsea încă nici o măsea. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
-
etimologie:
- pungi DEX '98 DEX '09