opțiuni
  • info

11 definiții pentru pungi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 614 / Pzi: ~gesc / E: pungă] 1 vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; șîe a-și ~ gura sau buzele) A strânge și a țuguia, dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5). 2 vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (Înv) A pungăși (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (Înv) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte.

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a face gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungăși. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. id. ib. 87.

A PUNGI ~esc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. ◊ A-și ~ gura (sau buzele) a încreți buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă

pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.

pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, 3 sg. pungește, imperf. 1 pungeam; conj. prez. 1 sg. să pungesc, 3 să pungească

pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 să pungească

pungi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 sg. și pl. pungească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNGI vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăși, scumpi, zgârci.

pungi vb. v. CALICI. FURA. LĂCOMI. PUNGĂȘI. SCUMPI. ZGÎRCI.

Intrare: pungi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungi
  • pungire
  • pungit
  • pungitu‑
  • pungind
  • pungindu‑
 singular plural
  • pungește
  • pungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungesc
 (să)
  • pungesc
  • pungeam
  • pungii
  • pungisem
a II-a (tu)
  • pungești
 (să)
  • pungești
  • pungeai
  • pungiși
  • pungiseși
a III-a (el, ea)
  • pungește
 (să)
  • pungească
  • pungea
  • pungi
  • pungise
plural I (noi)
  • pungim
 (să)
  • pungim
  • pungeam
  • pungirăm
  • pungiserăm
  • pungisem
a II-a (voi)
  • pungiți
 (să)
  • pungiți
  • pungeați
  • pungirăți
  • pungiserăți
  • pungiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungesc
 (să)
  • pungească
  • pungeau
  • pungiră
  • pungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungi, pungescverb

  • 1. învechit A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura lăcomi pungăși scumpi
    • format_quote Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. DLRLC
    • format_quote [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. DLRLC
    • format_quote A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
    • diferențiere A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc. DLRLC
    • diferențiere învechit A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). NODEX
  • 2. regional A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. NODEX
  • chat_bubble A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele; a face gura pungă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN B. I 46. DLRLC
    • format_quote Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. DLRLC
etimologie:
  • pungă DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.