13 definiții pentru pufni puvni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii). ◊ Expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos. 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot. – Puf1 + suf. -ni.

PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii). ◊ Expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos. 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot. – Puf1 + suf. -ni.

pufni [At: CANTEMIR, IST. 156 / V: (reg) puvni / E: puf1] 1 vi (D. oameni și animale) A expira brusc, cu zgomot, scurt și sacadat, pe nas (și pe gură) (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii etc.) 2-3 vi (D. oameni) A pufăi (3-4). 4-5 vti (Îe) A-l ~ pe cineva râsul sau a ~ în (sau de) râs A începe să râdă (brusc și zgomotos). 6 vi (D. locomotive, mașini) A da afară cu zgomot înfundat, scurt și sacadat, gaze, aburi, fum. 7 vi (Pex) A produce un zgomot înfundat, scurt și sacadat în timpul funcționării.

PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A sufla pe gură sau pe nas cu zgomot, brusc (din cauza mîniei, a nemulțumirii etc,). Tomșa rămase într-o tăcere amenințătoare și grozavă. Ochiul lui fugar fulgera. Pufni pe nas de cîteva ori, parcă se înăbușea. SADOVEANU, O. VII 128. Baba, de cîte ori vedea pe moșneag, pufnea, scuipa în urma lui, trîntind ușa și intra în cocioabă. DUNĂREANU, N. 21. Pufnească el cît i-a plăcea. Eu una mă duc la mătușica, la Brăila. ALECSANDRI, T. 1187. ◊ Fig. Varnițele clocoteau, pufnind în stropi albi. ANGHEL-IOSIF, C. E. 53. ♦ A pufăi (2). Nenea Guță pufnind dintr-un cogeamite țigaret de chilimbar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări (din cauza oboselii, a unei boli etc.). Bourul veni năprasnic la deal, fumegînd și pufnind. SADOVEANU, F. J. 374. Purcelul ședea în culcuș... asculta ce spun ei și numai puf nea din cînd în cînd. CREANGĂ, P. 79. ♦ Fig. (Despre mașini și motoare) A da afară, cu zgomot înfundat, aburi, gaze, fum. [Automobilul] pufnește, Zbîrnîie, Se-ntoarce Și lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Și nori de pulbere Și fum. TOPÎRCEANU, P. O. 80. ◊ Tranz. Trenuri înșirate de o parte și de alta stau gata să plece, mașini pufnesc valuri de fum negru. C. PETRESCU, S. 44. ♦ (Subiectul este fumul) A țîșni, a ieși cu zgomot. Un uruit grăbit de roți... Pufnește fumul furios Pe coșuri, în coloane. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 69. 2. (În expr.) A pufni de (sau în) rîs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva rîsul = a izbucni în rîs, brusc și zgomotos. Cătînd una la alta, pe furiș, fără să-și spună vreun cuvînt, pufnesc de rîs... și rîd și rid, de nu se mai pot opri. SP. POPESCU, M. G. 91. Școlarii pufniră în rîs. DELAVRANCEA, H. T. 96. Tu? la concursul de mîine? a zis pufnind în rîs Niță. CARAGIALE, O. II 245. (Eliptic) Nevestele își dau ghiont și pufnesc stăpînit. Moș Gheorghe se încruntă la ele. SP. POPESCU, M. G. 37.

A PUFNÍ ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A respira cu zgomot suflând brusc și cu putere aerul pe nări; a pufăi. ◊ ~ în (sau de) râs a izbucni în râs. 2) (despre mașini) A evacua brusc și cu putere aburi, gaze sau fum, producând un zgomot caracteristic. 3) A ieși cu zgomot de sub presiune. /puf + suf. ~ni

pufnì v. 1. a sufla greu: vezi-l cum pufnește AL.; 2. a râde cu hohot. [Onomatopee].

pufnésc v. intr. (vsl. pufnonti, a fi unflat, sîrb. puhati, a sufla, pušiti, a fuma; rus. păuhnutĭ, a unfla; ung. pufolni. V. puf, pufăĭ, bufnesc). Bufnesc, explodez de rîs: a pufni de rîs. Îs îmbufnat, pocnesc: a pufni de cĭudă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pufnésc, imperf. 3 sg. pufneá; conj. prez. 3 pufneáscă

pufní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pufnésc, imperf. 3 sg. pufneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pufneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUFNI vb. a bufni, a izbucni, (înv. și reg.) a prorupe, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (~ în plîns; ~ în rîs.)

Intrare: pufni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pufni
  • pufnire
  • pufnit
  • pufnitu‑
  • pufnind
  • pufnindu‑
singular plural
  • pufnește
  • pufniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pufnesc
(să)
  • pufnesc
  • pufneam
  • pufnii
  • pufnisem
a II-a (tu)
  • pufnești
(să)
  • pufnești
  • pufneai
  • pufniși
  • pufniseși
a III-a (el, ea)
  • pufnește
(să)
  • pufnească
  • pufnea
  • pufni
  • pufnise
plural I (noi)
  • pufnim
(să)
  • pufnim
  • pufneam
  • pufnirăm
  • pufniserăm
  • pufnisem
a II-a (voi)
  • pufniți
(să)
  • pufniți
  • pufneați
  • pufnirăți
  • pufniserăți
  • pufniseți
a III-a (ei, ele)
  • pufnesc
(să)
  • pufnească
  • pufneau
  • pufni
  • pufniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puvni
  • puvnire
  • puvnit
  • puvnitu‑
  • puvnind
  • puvnindu‑
singular plural
  • puvnește
  • puvniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puvnesc
(să)
  • puvnesc
  • puvneam
  • puvnii
  • puvnisem
a II-a (tu)
  • puvnești
(să)
  • puvnești
  • puvneai
  • puvniși
  • puvniseși
a III-a (el, ea)
  • puvnește
(să)
  • puvnească
  • puvnea
  • puvni
  • puvnise
plural I (noi)
  • puvnim
(să)
  • puvnim
  • puvneam
  • puvnirăm
  • puvniserăm
  • puvnisem
a II-a (voi)
  • puvniți
(să)
  • puvniți
  • puvneați
  • puvnirăți
  • puvniserăți
  • puvniseți
a III-a (ei, ele)
  • puvnesc
(să)
  • puvnească
  • puvneau
  • puvni
  • puvniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pufni puvni

  • 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii).
    exemple
    • Tomșa rămase într-o tăcere amenințătoare și grozavă. Ochiul lui fugar fulgera. Pufni pe nas de cîteva ori, parcă se înăbușea. SADOVEANU, O. VII 128.
      surse: DLRLC
    • Baba, de cîte ori vedea pe moșneag, pufnea, scuipa în urma lui, trîntind ușa și intra în cocioabă. DUNĂREANU, N. 21.
      surse: DLRLC
    • Pufnească el cît i-a plăcea. Eu una mă duc la mătușica, la Brăila. ALECSANDRI, T. 1187.
      surse: DLRLC
    • figurat Varnițele clocoteau, pufnind în stropi albi. ANGHEL-IOSIF, C. E. 53.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pufni în (sau de) râs = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cătînd una la alta, pe furiș, fără să-și spună vreun cuvînt, pufnesc de rîs... și rîd și rîd, de nu se mai pot opri. SP. POPESCU, M. G. 91.
        surse: DLRLC
      • Școlarii pufniră în rîs. DELAVRANCEA, H. T. 96.
        surse: DLRLC
      • Tu? la concursul de mîine? a zis pufnind în rîs Niță. CARAGIALE, O. II 245.
        surse: DLRLC
      • (Eliptic) Nevestele își dau ghiont și pufnesc stăpînit. Moș Gheorghe se încruntă la ele. SP. POPESCU, M. G. 37.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie tranzitiv A-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere (Despre oameni) A sufla pe gură sau pe nas cu zgomot, brusc (din cauza mâniei, a nemulțumirii etc,).
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Automobilul] pufnește, Zbîrnîie, Se-ntoarce Și lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Și nori de pulbere Și fum. TOPÎRCEANU, P. O. 80.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Trenuri înșirate de o parte și de alta stau gata să plece, mașini pufnesc valuri de fum negru. C. PETRESCU, S. 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre aburi, gaze, fum) A ieși cu zgomot.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: izbucni țâșni attach_file un exemplu
      exemple
      • Un uruit grăbit de roți... Pufnește fumul furios Pe coșuri, în coloane. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 69.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Nenea Guță pufnind dintr-un cogeamite țigaret de chilimbar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre animale) A sufla cu putere pe nări (din cauza oboselii, a unei boli etc.).
      exemple
      • Bourul veni năprasnic la deal, fumegînd și pufnind. SADOVEANU, F. J. 374.
        surse: DLRLC
      • Purcelul ședea în culcuș... asculta ce spun ei și numai puf nea din cînd în cînd. CREANGĂ, P. 79.
        surse: DLRLC
  • 4. A ieși cu zgomot de sub presiune.
    surse: DLRLC NODEX

etimologie:

  • Puf + sufix -ni.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX