4 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOARĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus).Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus).Expr. Cât (sau ca) cioara în par = foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë.

PUCIOS, -OASĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă-de-pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.

cioa sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~re / Pl: ~re, ~ri / E: cf alb soŕe, pn ciura, ceh coura, cura, rrm cor „hoț”] 1 Nume dat mai multor specii de păsări din familia corvidelor[1], cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). 2 (Șîs) ~-cenușie, ~-sură, ~-de-pădure, ~-vânătă, ~-bălțată Pasărea Corvus corone cornix. 3 (Șîs) ~-neagră Pasărea Corvus corone corone. 4 (Șîs) ~-fumurie, ~-sură-românească (Corvus cornix sardonius). 5 (Șîs) ~-de-sămănătură, ~-de-câmpie sau ~-de-holde, ~-neagră, ~-gulerată sau bălțată, vânătă, stăncuță Pasărea Corvus frugilegus frugilegus. 6 (Pfm; îe) l-a mâncat ~ra colacul A murit. 7 (Îlav) Cât (sau ca) ~ra-n par Foarte puțin timp. 8 (Îal) Pe apucate. 9 (Îe) A sta înfipt ca ~ra-n par A fi încrezut. 10 (Îe) A se da în laț ca ~ra A intra orbește într-un pericol. 11 (Îae) A-și face mendrele, dar a o păți. 12 (Îae) A lucra fără tragere de inimă. 13 (Îae) A-și crea dificultăți. 14 (Îlav) Ca ~ra-n laț Ca un neputincios. 15 (Îs) Marțea ~orilor Marțea din săptămâna brânzei. 16 (Reg; îcs) De-a ~ra Jocul „de-a pasărea zboară”. 17 (Îc) ~-pucioasă Dumbrăveancă. 18 (Îc) ~-de-mare Chirighiță. 19 (Fam; dep) Rrom. 20 (Îf cioarli[2]) Ucigă-l-toaca. 21 (Îe) Ce sau cum ~rile Cum naiba? 22 (Trs) Sas îmbrăcat nemțește. 23 (Reg) Câine negru ciobănesc. 24 (Reg; îcs) De-a ~ra cu puișorii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. corectat(ă)

  1. corvedeelor → corvidelor — Ladislau Strifler
  2. Formă neconsemnată în acest dicționar. — Ladislau Strifler

pucios, ~oa [At: PSALT. 17 / V: (reg) pâci~ / E: puți + -os] 1-2 a, sf (Chm; îvp; șîs piatră sau, înv, iarbă ~oasă) Sulf. 3 sf (Trs) Chibrit. 4 a (Reg; îs) Pere ~oase Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Îrg; d. substanțe, materii etc.) Sulfuros. 6 a (Pex) Care miroase urât, a sulf sau a hidrogen sulfurat. 7-8 sf, a (Șîs Apă ~oasă sau apă de -oasă) (Apă minerală) sulfuroasă. 9-10 smf, a (Mun; Dob) (Om) murdar, care miroase urât. 11-12 smf, a (Reg; pex) (Om) trândav. 13 a (Reg) Nesuferit. 14 a (Reg; d. lemne) Plin de apă. 15 a (Reg; csnp) Plin de sevă.

PUCIOS, -OASĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ◊ Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.

PUCIOA s. f. sg. Denumirea populară a sulfului. Era un fum și un miros greu de pucioasă și rîșină, de nu puteai sta. ȘEZ. II 161. Floare de pucioasă v. floare. Apă de pucioasă = apă minerală care conține sulf. Vom mai ședea vreo trei săptămîni, ocupați a boteza reumatismele în apă de pucioasă. ALECSANDRI, S. 173.

PUCIOS, -OASĂ, pucioși, -oase, adj. (Regional) Care miroase urît; puturos. Într-această pucioasă văpaie. BUDAI-DELEANU, Ț. 218. ◊ Apă pucioasă = apă sulfuroasă. ◊ Compus: lemn-pucios = scoruș. Frunză verde lemn-pucios, Romînul e om vînos, Merge noaptea și pe jos. TEODORESCU, P. P. 479. ♦ (Substantivat) Om leneș, puturos. Taci, mă, puciosule, nu mă învăța tu pe mine. STĂNOIU, C. I. 116.

PUCIOA f. pop. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină; sulf. ◊ Apă (de) ~ apă sulfuroasă. /a puți + suf. ~oasă

PUCIOS ~oa (~oși, ~oase) pop. Care răspândește miros urât; cu miros urât; puturos. /a puți + suf. ~os

Büdös n. sau Puciosul, massiv în Ungaria cu numeroase peșteri, având pereții acoperiți cu pucioasă și prezentând la vârful său (peste 1200 m.) un crater bine conservat (înconjurat de solfatare și mofete): e o scobitură ca o căldare adâncă de peste 300 metri.

pucioasă f. corp simplu nemetalic, de coloare galbenă, fără savoare, uscat, friabil, ce arde cu o flacără albastră și exală arzând un miros tare și pătrunzător; se întrebuințează la fabricarea chibriturilor, a prafului de pușcă și a vitriolului, iar în medicină în contra paraziților. [Lit. puturoasă: v. puțì].

pucĭós, -oásă adj. (lat. *puteósus, d. putére, a puți, ca puț d. púteus; it. puzzoso). Puturos, puchinos: Jidan pucĭos. Apă pucĭoasă, apă sulfuroasă. Buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă (Trans.). Cĭoară pucĭoasă, dumbrăveancă. Pucĭoasă s. f. (adică peatră pucioasă). Sulf. V. sulf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pucioa (pop.) s. f., g.-d. art. pucioasei

pucios (înv., pop.) adj. m., pl. pucioși; f. pucioa, pl. pucioase

pucioa (pop.) s. f., g.-d. art. pucioasei

pucios (înv., pop.) adj. m., pl. pucioși; f. pucioasă, pl. pucioase

pucioa s. f., g.-d. art. pucioasei

pucios adj. m., pl. pucioși; f. sg. pucioasă, pl. pucioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURUIANĂ-PUCIOA s. v. coriandru, iarbă-puturoasă, puciognă.

CIOARĂ-PUCIOA s. v. ceucă, dumbrăveancă, stancă, stăncuță.

LEMN-PUCIOS s. v. scoruș, sânger.

PUCIOS adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, sulfuros.

cioară-pucioa s. v. CEUCĂ. DUMBRĂVEANCĂ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.

PUCIOA s. (CHIM.) sulf, (Olt. și Transilv.) țîmpor.

pucios adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. SULFUROS.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pucioasă, s.f. – Sulf. – Lat. *puteosus (Scriban, DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUCIOSU, masiv vulcanic de mici dimensiuni (de fapt un con vulcanic bine conservat), situat în SE m-ților Harghita, pe stg. văii Oltului, în zona defileului de la Tușnad, format din andezite și piroclastite. Alt. max.: 1.301 m. În craterul de explozie al conului se află cantonat lacul Sf. Ana, iar la 1 km NE de acesta se extinde tinovul Mohoș sau Lacul cu Mușchi (40 ha), un fost lac, tot de crater, în prezent colmatat. Masivul P. este acoperit de păduri de molid, brad, pin și fag. Cunoscut și sub numele Ciomatu Mare sau Ciumatu Mare. Rezervație naturală complexă (speologică, floristică și faunistică), în cadrul căreia se află cinci peșteri cu atmosferă interioară puternic încărcată cu hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. Zonă turistică.

Tilia cordata Mill. (syn. T. parvifolia Ebrh; T. ulmifolia Scop.) « Tei cu frunză mică, Tei pucios ». Specie care înflorește vara. Flori mici, albe-gălbui, dispuse, cca 11, în racem, de obicei pendent, pedunculate. Frunze rotund-cordiforme, pînă la 6 cm lungime, cu vîrf acut, marginea dințată, pețiolate, glabre, pe partea inferioară glauce, cu smocuri de peri maro-închis la întretăierea nervurilor. Arbore, pînă la 30 m înălțime, coroană piramidală, scoarță gri-maro-închis, lujerii și mugurii maro-gălbui. Fruct, capsulă cu pereți moi, ușor comprimabili (puțin costată), de obicei alipit-păroasă.

Intrare: pucioase
pucioase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cioară-pucioasă
cioară-pucioasă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioară-pucioa
  • cioara-pucioa
plural
  • ciori-pucioase
  • ciorile-pucioase
genitiv-dativ singular
  • ciori-pucioase
  • ciorii-pucioase
plural
  • ciori-pucioase
  • ciorilor-pucioase
vocativ singular
plural
Intrare: pucioasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pucioa
  • pucioasa
plural
genitiv-dativ singular
  • pucioase
  • pucioasei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcioa
  • pâcioasa
plural
genitiv-dativ singular
  • pâcioase
  • pâcioasei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pucios
pucios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pucios
  • puciosul
  • puciosu‑
  • pucioa
  • pucioasa
plural
  • pucioși
  • pucioșii
  • pucioase
  • pucioasele
genitiv-dativ singular
  • pucios
  • puciosului
  • pucioase
  • pucioasei
plural
  • pucioși
  • pucioșilor
  • pucioase
  • pucioaselor
vocativ singular
plural
pâcios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcios
  • pâciosul
  • pâcioa
  • pâcioasa
plural
  • pâcioși
  • pâcioșii
  • pâcioase
  • pâcioasele
genitiv-dativ singular
  • pâcios
  • pâciosului
  • pâcioase
  • pâcioasei
plural
  • pâcioși
  • pâcioșilor
  • pâcioase
  • pâcioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioară-pucioasă, ciori-pucioasesubstantiv feminin

pucioasubstantiv feminin

  • 1. popular Denumirea populară a sulfului. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era un fum și un miros greu de pucioasă și rîșină, de nu puteai sta. ȘEZ. II 161. DLRLC
    • 1.1. Floare de pucioasă. DLRLC
    • 1.2. Apă de pucioasă = apă minerală care conține sulf. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vom mai ședea vreo trei săptămîni, ocupați a boteza reumatismele în apă de pucioasă. ALECSANDRI, S. 173. DLRLC
etimologie:
  • a puți + sufix -oasă NODEX
  • limba latină *puteosus DEX '09 DEX '98

pucios, pucioaadjectiv

etimologie:
  • limba latină *puteosus DEX '09 DEX '98
  • puți + sufix -os NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.