4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus).Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus).Expr. Cât (sau ca) cioara în par = foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë.

PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă-de-pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.

cioa sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~re / Pl: ~re, ~ri / E: cf alb soŕe, pn ciura, ceh coura, cura, rrm cor „hoț”] 1 Nume dat mai multor specii de păsări din familia corvidelor[1], cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). 2 (Șîs) ~-cenușie, ~-sură, ~-de-pădure, ~-vânătă, ~-bălțată Pasărea Corvus corone cornix. 3 (Șîs) ~-neagră Pasărea Corvus corone corone. 4 (Șîs) ~-fumurie, ~-sură-românească (Corvus cornix sardonius). 5 (Șîs) ~-de-sămănătură, ~-de-câmpie sau ~-de-holde, ~-neagră, ~-gulerată sau bălțată, vânătă, stăncuță Pasărea Corvus frugilegus frugilegus. 6 (Pfm; îe) l-a mâncat ~ra colacul A murit. 7 (Îlav) Cât (sau ca) ~ra-n par Foarte puțin timp. 8 (Îal) Pe apucate. 9 (Îe) A sta înfipt ca ~ra-n par A fi încrezut. 10 (Îe) A se da în laț ca ~ra A intra orbește într-un pericol. 11 (Îae) A-și face mendrele, dar a o păți. 12 (Îae) A lucra fără tragere de inimă. 13 (Îae) A-și crea dificultăți. 14 (Îlav) Ca ~ra-n laț Ca un neputincios. 15 (Îs) Marțea ~orilor Marțea din săptămâna brânzei. 16 (Reg; îcs) De-a ~ra Jocul „de-a pasărea zboară”. 17 (Îc) ~-pucioasă Dumbrăveancă. 18 (Îc) ~-de-mare Chirighiță. 19 (Fam; dep) Rrom. 20 (Îf cioarli[2]) Ucigă-l-toaca. 21 (Îe) Ce sau cum ~rile Cum naiba? 22 (Trs) Sas îmbrăcat nemțește. 23 (Reg) Câine negru ciobănesc. 24 (Reg; îcs) De-a ~ra cu puișorii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. corectată

  1. corvedeelor → corvidelor — Ladislau Strifler
  2. Formă neconsemnată în acest dicționar. — Ladislau Strifler

pucios, ~oa [At: PSALT. 17 / V: (reg) pâci~ / E: puți + -os] 1-2 a, sf (Chm; îvp; șîs piatră sau, înv, iarbă ~oasă) Sulf. 3 sf (Trs) Chibrit. 4 a (Reg; îs) Pere ~oase Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Îrg; d. substanțe, materii etc.) Sulfuros. 6 a (Pex) Care miroase urât, a sulf sau a hidrogen sulfurat. 7-8 sf, a (Șîs Apă ~oasă sau apă de -oasă) (Apă minerală) sulfuroasă. 9-10 smf, a (Mun; Dob) (Om) murdar, care miroase urât. 11-12 smf, a (Reg; pex) (Om) trândav. 13 a (Reg) Nesuferit. 14 a (Reg; d. lemne) Plin de apă. 15 a (Reg; csnp) Plin de sevă.

PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ◊ Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.

PUCIOÁSĂ s. f. sg. Denumirea populară a sulfului. Era un fum și un miros greu de pucioasă și rîșină, de nu puteai sta. ȘEZ. II 161. Floare de pucioasă v. floare. Apă de pucioasă = apă minerală care conține sulf. Vom mai ședea vreo trei săptămîni, ocupați a boteza reumatismele în apă de pucioasă. ALECSANDRI, S. 173.

PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj. (Regional) Care miroase urît; puturos. Într-această pucioasă văpaie. BUDAI-DELEANU, Ț. 218. ◊ Apă pucioasă = apă sulfuroasă. ◊ Compus: lemn-pucios = scoruș. Frunză verde lemn-pucios, Romînul e om vînos, Merge noaptea și pe jos. TEODORESCU, P. P. 479. ♦ (Substantivat) Om leneș, puturos. Taci, mă, puciosule, nu mă învăța tu pe mine. STĂNOIU, C. I. 116.

PUCIOÁSĂ f. pop. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină; sulf. ◊ Apă (de) ~ apă sulfuroasă. /a puți + suf. ~oasă

PUCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. Care răspândește miros urât; cu miros urât; puturos. /a puți + suf. ~os

Büdös n. sau Puciosul, massiv în Ungaria cu numeroase peșteri, având pereții acoperiți cu pucioasă și prezentând la vârful său (peste 1200 m.) un crater bine conservat (înconjurat de solfatare și mofete): e o scobitură ca o căldare adâncă de peste 300 metri.

pucioasă f. corp simplu nemetalic, de coloare galbenă, fără savoare, uscat, friabil, ce arde cu o flacără albastră și exală arzând un miros tare și pătrunzător; se întrebuințează la fabricarea chibriturilor, a prafului de pușcă și a vitriolului, iar în medicină în contra paraziților. [Lit. puturoasă: v. puțì].

pucĭós, -oásă adj. (lat. *puteósus, d. putére, a puți, ca puț d. púteus; it. puzzoso). Puturos, puchinos: Jidan pucĭos. Apă pucĭoasă, apă sulfuroasă. Buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă (Trans.). Cĭoară pucĭoasă, dumbrăveancă. Pucĭoasă s. f. (adică peatră pucioasă). Sulf. V. sulf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pucioásă (pop.) s. f., g.-d. art. pucioásei

puciós (înv., pop.) adj. m., pl. pucióși; f. pucioásă, pl. pucioáse

pucioásă s. f., g.-d. art. pucioásei

puciós adj. m., pl. pucióși; f. sg. pucioásă, pl. pucioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: pucioase
pucioase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cioară-pucioasă
cioară-pucioasă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioară-pucioa
  • cioara-pucioa
plural
  • ciori-pucioase
  • ciorile-pucioase
genitiv-dativ singular
  • ciori-pucioase
  • ciorii-pucioase
plural
  • ciori-pucioase
  • ciorilor-pucioase
vocativ singular
plural
Intrare: pucioasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pucioa
  • pucioasa
plural
genitiv-dativ singular
  • pucioase
  • pucioasei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcioa
  • pâcioasa
plural
genitiv-dativ singular
  • pâcioase
  • pâcioasei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pucios
pucios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pucios
  • puciosul
  • puciosu‑
  • pucioa
  • pucioasa
plural
  • pucioși
  • pucioșii
  • pucioase
  • pucioasele
genitiv-dativ singular
  • pucios
  • puciosului
  • pucioase
  • pucioasei
plural
  • pucioși
  • pucioșilor
  • pucioase
  • pucioaselor
vocativ singular
plural
pâcios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcios
  • pâciosul
  • pâcioa
  • pâcioasa
plural
  • pâcioși
  • pâcioșii
  • pâcioase
  • pâcioasele
genitiv-dativ singular
  • pâcios
  • pâciosului
  • pâcioase
  • pâcioasei
plural
  • pâcioși
  • pâcioșilor
  • pâcioase
  • pâcioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioară-pucioasă

etimologie:

pucioasă pâcioasă

  • 1. popular Denumirea populară a sulfului. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sulf țâmpor attach_file un exemplu
    exemple
    • Era un fum și un miros greu de pucioasă și rîșină, de nu puteai sta. ȘEZ. II 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Floare de pucioasă.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Apă de pucioasă = apă minerală care conține sulf.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Vom mai ședea vreo trei săptămîni, ocupați a boteza reumatismele în apă de pucioasă. ALECSANDRI, S. 173.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • a puți + sufix -oasă
    surse: NODEX
  • limba latină *puteosus
    surse: DEX '09 DEX '98

pucios pâcios

etimologie:

  • limba latină *puteosus
    surse: DEX '09 DEX '98
  • puți + sufix -os
    surse: NODEX