6 intrări

Articole pe această temă:

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă, cu patul de lemn și cu țeavă lungă. Spre risipirea întunericului, înțelese că duce în spinare o pușcă militară. DUMITRIU, N. 184. În camera de culcare, deasupra patului, atîrna o pușcă de vînătoare, veșnic încărcată. REBREANU, R. II 196. Își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307. Vorba rea se duce ca din pușcă.Pușcă de soc = pușcoci. Praf de pușcă v. pra f. ♦ (Adverbial, în expr.) Gol pușcă = gol de tot, dezbrăcat; p. ext. prost îmbrăcat. Prin apă, făceam o gălăgie cu alți draci de sama mea, goi pușcă. SADOVEANU, O. VII 294. Văduvă, cu copilul gol pușcă. DELAVRANCEA, H. T. 251. ◊ Expr. A ieși ca din pușcă v. ieși. ♦ (Adverbial, pe lîngă verbe de mișcare) Imediat, repede, de-a dreptul. V. glonț. Ieșind din chilie trecu pușcă pe lîngă societatea cea veselă. STĂNOIU, C. I. 187. Îmi puneam pălăria pe ceafă și mă duceam pușcă la moară. GANE, N. III 34. Se îmbrăcă, trase ivărul ușii și se duse pușcă la gard. DELAVRANCEA, H. T. 153. ◊ (Cu valoare verbală, inclusă în substantiv) Cum te poți mișca din pat, nu mai sta o zi. Pușcă la Pașcani și de acolo ia trenul direct la Techirghiol. C. PETRESCU, Î. II 244. 2. (Învechit și arhaizant) Tun. După ce-or suna clopotele bisericilor, să bată puștile. SADOVEANU, Z. C. 330.

PÚȘCĂ puști f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu țeava lungă și cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. ~-mitralieră pușcă la care încărcarea și tragerea se fac în mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puștii] /<ung. puska

pușcă f. 1. od., în Mold., tun: tunuri ce Moldovenii numiau puști BĂLC.; 2. azi, armă portativă de foc, lungă de un metru până la un metru și jumătate. [Slav. PUȘĬKA (din nemț. Büchse)]. ║ adv. 1. gol ca o pușcă; 2. repede înainte: mă duceam pușcă la moară.

púșcă f., vechĭ pușic (Nec. 2, 389), pl. puștĭ și (sud) pușcĭ (vsl. pušĭka, pușcă, d. vgerm. puhsa, buhsa, ngerm. büchse, toc, cutie, pușcă, durdă, care vine d. lat. *buxta; bg. sîrb. ceh. puška, pușcă; pol. puszka, pușcă, rus. puška, tun; ung. puska, pușcă. V. bucșă, busolă, pușculiță și pușcocĭ). Vechĭ. Mold. Tun. Azĭ. Armă de foc portativă compusă dintr’o țeavă lungă de vre-un metru fixată pe un condac orĭ pat (V. cocoș, percusor, pedică; archebuză, durdă, flintă, muschetă, pistol, revolver, sineață, șișanea). Împușcătură, pocnitură de pușcă: s’a auzit o pușcă. Fig. Soldat armat cu pușcă: a scoate la luptă atîtea miĭ de puștĭ. Pușcă de apă (vechĭ), tulumbă. Adv. Fam. Gol pușcă, gol pistol, gol ca țeava puștiĭ, absolut nud. A te duce pușcă, a te duce glonț, direct și răpede.

împușca [At: ȘINCAI, HR. II, 198/21 / Pzi: împușc / E: în- + pușcă] 1 vi A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc. 2-3 vi (Fig) A produce pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă. 4 vi (Îc) ~că-n-lună Om îndrăzneț, dar nesocotit. 5 vi A detona o încărcătură explozivă. 6-7 vtr A (se) omorî prin împușcare (1). 8-9 vtr A (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. 10 vt (Spc) A executa un condamnat prin împușcare. 11 vi (D. lichide) A țâșni cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: a exploda, a împroșca. 12 vi (D. tencuieli pe pereți) A se degrada prin umflare, cojire etc. Si: a se coji, a se coșcovi, a se scoroji. 13 vt A nimeri, țintind cu o armă într-un anumit punct. 14 vt (Arg) A câștiga repede și ușor, printr-un expedient, o sumă mare de bani. 15 vt (Arg) A risipi repede o sumă de bani. 16 vt (Fam; îe) A ~ francul A avea o situație materială precară. 17 vt (Fam; îae) A trăi din expediente. 18 vt (Arg) A găsi din întâmplare un obiect. 19 vt A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

PUȘCÁ, pușc, vb. I. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A împușca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din pușcă.

PUȘCÁ, pușc, vb. I. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A împușca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. Am visat astă-noapte că am împușcat o duzină de rațe. SADOVEANU, O. VII 337. Astăzi împușcă-i porcii, mîne vacile și boii. CREANGĂ, A. 159. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. ◊ Expr. (Familiar) A împușca francul = a fi în lipsă de bani, a avea venituri nesigure, a trăi din expediente. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă de foc. Fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. CARAGIALE, O. III 233. 2. Intranz. A descărca o armă de foc, a face ca o armă să ia foc. A împușcat în aer.Fig. A produce pocnete (ca cele) de pușcă. Motorul începu să împuște spre cerul sur, prin vîntul întețit, prin roirea zloatei. SADOVEANU, M. C. 162. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. – Variantă: (regional) pușcá (SADOVEANU, O. III 358, RETEGANUL, P. III 63, ȘEZ. I 106) vb. I.

PUȘCÁ vb. I v. împușca.

împușcá vb. I în sint. a împușca cuie 1975 A introduce cuiele în pereții de beton (prefabricați) prin împușcarea cu un aparat special v. etanșeizare (din în + pușcă)

A ÎMPUȘCÁ1 împúșc 1. tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc; a trage cu pușca. 2) (despre arme de foc) A produce o detunătură. 3) fig. A produce pocnete asemănătoare cu cele de pușcă. /în + pușcă

A ÎMPUȘCÁ2 împúșc tranz. (cuie) A introduce, cu un aparat special, într-o suprafață betonată. /în + pușcă

A SE ÎMPUȘCÁ mă împúșc intranz. A face (concomitent) schimb de împușcături (cu cineva). /în + pușcă

împușcà v. 1. a trage cu pușca; 2. a (se) ucide cu o lovitură de pușcă.

împúșc, a v. tr. (d. pușcă. Se conj. ca mușc). Ucid orĭ rănesc descărcînd pușca saŭ altă armă de foc: a împușca un lup. V. intr. Trag cu pușca: nu maĭ tot împușcațĭ, măĭ băĭețĭ! V. refl. Copilu s’a împușcat în picĭor. Iron. A împușca francu, a umbla morțiș să cîștigĭ măcar un franc. A fugi, a te duce (ca) împușcat, a fugi, a te duce grabnic (ca glonțu ĭeșit din pușcă). – Și pușc (nord): pe Onuță l-aŭ pușcat; aŭ să mă puște; eĭ m’alungă și mă pușcă (Sadov. VR. 1928, 1, 52).

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.

arată toate definițiile

Intrare: pușcă
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă
  • pușca
plural
  • puști
  • puștile
genitiv-dativ singular
  • puști
  • puștii
plural
  • puști
  • puștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Pușcă
Pușcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pușcă
Intrare: iarbă-de-pușcă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-de-pușcă
  • iarba-de-pușcă
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-de-pușcă
  • ierbii-de-pușcă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: împușca
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcare
  • ‑mpușcare
  • împușcat
  • ‑mpușcat
  • împușcatu‑
  • ‑mpușcatu‑
  • împușcând
  • ‑mpușcând
  • împușcându‑
  • ‑mpușcându‑
singular plural
  • împușcă
  • ‑mpușcă
  • împușcați
  • ‑mpușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împușc
  • ‑mpușc
(să)
  • împușc
  • ‑mpușc
  • împușcam
  • ‑mpușcam
  • împușcai
  • ‑mpușcai
  • împușcasem
  • ‑mpușcasem
a II-a (tu)
  • împuști
  • ‑mpuști
(să)
  • împuști
  • ‑mpuști
  • împușcai
  • ‑mpușcai
  • împușcași
  • ‑mpușcași
  • împușcaseși
  • ‑mpușcaseși
a III-a (el, ea)
  • împușcă
  • ‑mpușcă
(să)
  • împuște
  • ‑mpuște
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcă
  • ‑mpușcă
  • împușcase
  • ‑mpușcase
plural I (noi)
  • împușcăm
  • ‑mpușcăm
(să)
  • împușcăm
  • ‑mpușcăm
  • împușcam
  • ‑mpușcam
  • împușcarăm
  • ‑mpușcarăm
  • împușcaserăm
  • ‑mpușcaserăm
  • împușcasem
  • ‑mpușcasem
a II-a (voi)
  • împușcați
  • ‑mpușcați
(să)
  • împușcați
  • ‑mpușcați
  • împușcați
  • ‑mpușcați
  • împușcarăți
  • ‑mpușcarăți
  • împușcaserăți
  • ‑mpușcaserăți
  • împușcaseți
  • ‑mpușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • împușcă
  • ‑mpușcă
(să)
  • împuște
  • ‑mpuște
  • împușcau
  • ‑mpușcau
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcaseră
  • ‑mpușcaseră
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușca
  • pușcare
  • pușcat
  • pușcatu‑
  • pușcând
  • pușcându‑
singular plural
  • pușcă
  • pușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușc
(să)
  • pușc
  • pușcam
  • pușcai
  • pușcasem
a II-a (tu)
  • puști
(să)
  • puști
  • pușcai
  • pușcași
  • pușcaseși
a III-a (el, ea)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușca
  • pușcă
  • pușcase
plural I (noi)
  • pușcăm
(să)
  • pușcăm
  • pușcam
  • pușcarăm
  • pușcaserăm
  • pușcasem
a II-a (voi)
  • pușcați
(să)
  • pușcați
  • pușcați
  • pușcarăți
  • pușcaserăți
  • pușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușcau
  • pușca
  • pușcaseră
Intrare: pușca
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușca
  • pușcare
  • pușcat
  • pușcatu‑
  • pușcând
  • pușcându‑
singular plural
  • pușcă
  • pușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușc
(să)
  • pușc
  • pușcam
  • pușcai
  • pușcasem
a II-a (tu)
  • puști
(să)
  • puști
  • pușcai
  • pușcași
  • pușcaseși
a III-a (el, ea)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușca
  • pușcă
  • pușcase
plural I (noi)
  • pușcăm
(să)
  • pușcăm
  • pușcam
  • pușcarăm
  • pușcaserăm
  • pușcasem
a II-a (voi)
  • pușcați
(să)
  • pușcați
  • pușcați
  • pușcarăți
  • pușcaserăți
  • pușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușcau
  • pușca
  • pușcaseră
Intrare: pușcă-mitralieră
pușcă-mitralieră substantiv feminin
  • silabație: -mi-tra-li-e-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă-mitralie
  • pușca-mitralie
plural
  • puști-mitraliere
  • puștile-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • puști-mitraliere
  • puștii-mitraliere
plural
  • puști-mitraliere
  • puștilor-mitraliere
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iarbă-de-pușcă

  • 1. Praf de pușcă.
    surse: Sinonime sinonime: pulbere

etimologie:

împușca împușcare împușcat pușca pușcare

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc.
    exemple
    • Am visat astă-noapte că am împușcat o duzină de rațe. SADOVEANU, O. VII 337.
      surse: DLRLC
    • Astăzi împușcă-i porcii, mîne vacile și boii. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154.
      surse: DLRLC
    • Fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. CARAGIALE, O. III 233.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv familiar A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. intranzitiv A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A împușcat în aer.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A produce pocnete (ca cele) de pușcă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Motorul începu să împuște spre cerul sur, prin vîntul întețit, prin roirea zloatei. SADOVEANU, M. C. 162.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A face să explodeze o încărcătură explozivă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. intranzitiv reflexiv unipersonal (Despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji.
    surse: DEX '09 sinonime: coji coșcovi scoroji
  • 4. tranzitiv A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • În + pușcă
    surse: DEX '09

pușca

etimologie: