proced sn vz procedeu

*procéd, -cés, a -céde (lat. procédere, a înainta) și (ob.) procedéz v. intr. (fr. pro-céder. V. cedez). Provin, purced, rezult: multe boale procedează din lipsa igieneĭ. Lucrez, operez: a proceda în ordine. Ĭaŭ măsurĭ, lucrez contra cuĭva în puterea legiĭ: a proceda contra cuĭva.

PROCEDEU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.

proceda vi [At: HELIADE, F. 14/11 / V: (înv; cscj) ~cede / Pzi: ~dez / E: lat procedere, it procedere, fr procéder] 1 (Udp „la”) A trece la... 2 (Udp „la”) A începe să... 3 A lucra după o anumită metodă. 4 A folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni, pentru atingerea unui scop etc. 5 (Îdt) A proveni din... 6 (Olt) A porni (1).

procede v vz proceda

procedeu sn [At: BREZOIANU, Î. 49/3 / V: (înv) proced / Pl: ~ee, ~ri / E: fr procédé] 1 Cale folosită pentru a ajunge la un anumit rezultat, pentru a atinge un anumit scop Si: manieră, metodă, mijloc, mod¹, modalitate, procedură, (asr) procedare (1), (rar) patentă, (îvr) mers¹. 2 (Spc) Soluție tehnică, tehnologică etc. adoptată sistematic pentru efectuarea sau producerea unui lucru. 3 (Frr) Bucățică rotundă de piele prinsă în vârful tacului de biliard.

PROCEDEU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.

PROCEDA, procedez, vb. I. Intranz. 1. A săvîrși o acțiune folosind anumite mijloace, acționînd într-un anumit fel. Natura nu procedează decît prin dezintegrare de atomi. MARINESCU, P. A. 35. Puteam spune dinainte cum ar proceda Radu Comșa în cutare ori cutare situație. C. PETRESCU, Î. II 87. Pentru ca să procedăm după regulă, să-ți răspund la epistola ta. GHICA, A. 65. 2. A începe să..., a trece la...; a purcede. A proceda la anchetă. – Variantă: (învechit) procede (HASDEU, I. V. 60, GHICA, A. 683) vb. III.

PROCEDEU, procedee, s. n. Fel de a proceda, mod sistematic de efectuare a unei lucrări; modalitate, manieră. Ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obținerea fontei din minereurile aflate în țară la noi. BARANGA, I. 168. Descoperise un procedeu mult mai simplu și fără de greș, pentru a cunoaște ce fel de surprize îi pregătește viitorul apropiat. C. PETRESCU, A. 376. Vom spune cîteva cuvinte despre un procedeu pe care-l întrebuințează [Coșbuc] foarte des în zugrăvirea naturii. GHEREA, ST. CR. III 299. – Pl. și: procedeuri.

PROCEDA vb. I. intr. A face ceva; a trece la fapte (cu anumite mijloace), a acționa într-un mod anumit. [Var. procede vb. III. / < fr. procéder, cf. lat. procedere – a înainta].

PROCEDE vb. III. v. proceda.

PROCEDEU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé].

PROCEDA vb. intr. 1. a acționa într-un mod anumit. 2. a începe să..., a trece la... (< fr. procéder, lat. procedere)

PROCEDEU s. n. 1. fel, mod, manieră de a proceda pentru realizarea unui scop. 2. mod sistematic de efectuare a unei operații, a unui proces prin folosirea unei anumite metode. (< fr. procédé)

A PROCEDA ~ez intranz. 1) A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 2) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a purcede. /<fr. procéder

PROCEDEU ~e n. 1) Mod folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat; mod de a proceda; manevră; modalitate; mijloc; metodă. 2) Mod de efectuare sau de producere a unui lucru, prin folosirea unor anumite metode. /<fr. procédé

procedà v. 1. a proveni, a-și trage origina: consiliile mele proced din amicie; 2. a face acte judiciare: a proceda la deschiderea unui testament; 3. a lucra, a opera într’un mod oarecare: a procedat cu mine ca un om de onoare.

procedeu n. metodă de urmat spre a face o operațiune.

*procedéŭ n., pl. eĭe și eurĭ (fr. procedé). Procedură în știință: un procedeŭ chimic. – Se poate zice tot așa de bine și procedură.

*procedúră f., pl. ĭ (fr. procédure, it. procedura). Modu de a proceda în justiție: procedura civilă, penală. Acte făcute într’o instanță: o procedură voluminoasă. – Se poate întrebuința și îld. procedeŭ.

proceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. procedez, 3 procedează; conj. prez. 1 sg. să procedez, 3 să procedeze

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

proceda (a ~) vb., ind. prez. 3 procedează

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

proceda vb., ind. prez. 1 sg. procedez, 3 sg. și pl. procedează

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

procedeu, pl. procedee

procedeu, -dee.

procedez.

PROCEDA vb. v. proveni, purcede.

PROCEDA vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)

PROCEDEU s. 1. v. mod. 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)

proceda vb. v. PROVENI. PURCEDE.

PROCEDA vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)

PROCEDEU s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)