2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

privesti v vz privești

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.

privi1 [At: PSALT. HUR. 27r/12 / V: (îvr) prăvi, (înv) previ, (reg) ~iivi / Pzi: ~vesc / E: slv правити] 1-2 vti (D. ființe) A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 3 vr (D. ochi, privire) A se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 4 vi (D. clădiri; îe) A ~ spre (sau către) ceva A fi cu fațada spre ceva. 5 vt A aprecia. 6 vt (Înv; îf prăvi) A trăi fiind martorul a ceva. 7-8 vti (Înv) A observa. 9-10 vtr A (se) cerceta cu privirea sau cu mintea Si: a (se) examina, a (se) scruta. 11 vr (Spc) A-și cerceta propria imagine într-o oglindă. 12 vt (Îvr; îf prăvi) A pândi. 13 vt (Udp „ca”) A considera într-un anumit fel Si: a crede, a socoti. 14 vt A lua în considerație. 15 vt (Îvr) A aprecia. 16 vt A se referi. 17 vt A implica. 18 vt A fi de competența cuiva. 19 vt A intra în obligația cuiva. 20 vt (Îlpp) În (ceea) ce (sau cât, înv, întrucât, încât) ~vește (ori, rar, ~vea)... Referitor la... 21 vt (Îal) Din punct de vedere. 22 vi (Înv; udp „la”, „către”) A tinde. 23 vi (Înv) A se cuveni.

PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Fig. O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. ◊ (întărit prin «cu ochi») Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. (Refl. reciproc) Cîteodat’ – deși ararese-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. ◊ (Cu determinări modale) Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. (Refl. reciproc ) Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. ◊ Expr. A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. A privi (pe cineva) cu coada ochiului v. coadă. ◊ (Urmat de propoziții secundare) Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ Intranz. L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. (Fig.) Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. ◊ Refl. Fig. A se oglindi. În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. 2. A considera că ceva reprezintă un anumit lucru, că se prezintă într-un anumit fel; a socoti pe cineva sau ceva dintr-un anumit punct de vedere. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. pas. (învechit) Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. 3. (Numai la pers. 3) A interesa pe cineva, a fi de competința cuiva, a se raporta la cineva sau la ceva. Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la... Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148.

PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.

A PRIVÍ ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiș la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul rațiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situații, lucruri, acțiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~ește doar pe dumneata.In ceea ce ~ește (sau cât ~ește) în privința; referitor la. 2. intranz. A-și orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

A SE PRIVÍ mă ~ésc intranz. A-și reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti

privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].

privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.

priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+cât privește adv. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

+în (ceea) ce privește prep. + pr. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 privească

priví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. și pl. priveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reține, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.

PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.

privi vb. v. ANALIZA. CADRA. CĂDEA. CERCETA. CUVENI. EXAMINA. INVESTIGA. OBSERVA. PERCEPE. REMARCA. REȚINE. SESIZA. STUDIA. TREBUI. URMĂRI. VEDEA. ZĂRI.

PRIVI vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. a se uita, a vedea, (Olt. și Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a se raporta, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente ~...) 6. a interesa. (O problemă care vă ~ și pe voi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

preveștí (--tésc, -ít), vb.1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.

priví (privésc, privít), vb.1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priveștí, priveștésc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GUARDA E PASSA! (it.) privește și treci (mai departe) – Dante, „Infernul”, III, 51.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi.

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).

Intrare: privești
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • privești
  • priveștire
  • priveștit
  • priveștitu‑
  • priveștind
  • priveștindu‑
singular plural
  • priveștește
  • priveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priveștesc
(să)
  • priveștesc
  • priveșteam
  • priveștii
  • priveștisem
a II-a (tu)
  • priveștești
(să)
  • priveștești
  • priveșteai
  • priveștiși
  • priveștiseși
a III-a (el, ea)
  • priveștește
(să)
  • priveștească
  • priveștea
  • privești
  • priveștise
plural I (noi)
  • priveștim
(să)
  • priveștim
  • priveșteam
  • priveștirăm
  • priveștiserăm
  • priveștisem
a II-a (voi)
  • priveștiți
(să)
  • priveștiți
  • priveșteați
  • priveștirăți
  • priveștiserăți
  • priveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • priveștesc
(să)
  • priveștească
  • priveșteau
  • privești
  • priveștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prevești
  • preveștire
  • preveștit
  • preveștitu‑
  • preveștind
  • preveștindu‑
singular plural
  • preveștește
  • preveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preveștesc
(să)
  • preveștesc
  • preveșteam
  • preveștii
  • preveștisem
a II-a (tu)
  • preveștești
(să)
  • preveștești
  • preveșteai
  • preveștiși
  • preveștiseși
a III-a (el, ea)
  • preveștește
(să)
  • preveștească
  • preveștea
  • prevești
  • preveștise
plural I (noi)
  • preveștim
(să)
  • preveștim
  • preveșteam
  • preveștirăm
  • preveștiserăm
  • preveștisem
a II-a (voi)
  • preveștiți
(să)
  • preveștiți
  • preveșteați
  • preveștirăți
  • preveștiserăți
  • preveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • preveștesc
(să)
  • preveștească
  • preveșteau
  • prevești
  • preveștiseră
privesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privisti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priviști
  • priviștire
  • priviștit
  • priviștitu‑
  • priviștind
  • priviștindu‑
singular plural
  • priviștește
  • priviștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priviștesc
(să)
  • priviștesc
  • privișteam
  • priviștii
  • priviștisem
a II-a (tu)
  • priviștești
(să)
  • priviștești
  • privișteai
  • priviștiși
  • priviștiseși
a III-a (el, ea)
  • priviștește
(să)
  • priviștească
  • priviștea
  • priviști
  • priviștise
plural I (noi)
  • priviștim
(să)
  • priviștim
  • privișteam
  • priviștirăm
  • priviștiserăm
  • priviștisem
a II-a (voi)
  • priviștiți
(să)
  • priviștiți
  • privișteați
  • priviștirăți
  • priviștiserăți
  • priviștiseți
a III-a (ei, ele)
  • priviștesc
(să)
  • priviștească
  • privișteau
  • priviști
  • priviștiseră
Intrare: privi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • privi
  • privire
  • privit
  • privitu‑
  • privind
  • privindu‑
singular plural
  • privește
  • priviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privesc
(să)
  • privesc
  • priveam
  • privii
  • privisem
a II-a (tu)
  • privești
(să)
  • privești
  • priveai
  • priviși
  • priviseși
a III-a (el, ea)
  • privește
(să)
  • privească
  • privea
  • privi
  • privise
plural I (noi)
  • privim
(să)
  • privim
  • priveam
  • privirăm
  • priviserăm
  • privisem
a II-a (voi)
  • priviți
(să)
  • priviți
  • priveați
  • privirăți
  • priviserăți
  • priviseți
a III-a (ei, ele)
  • privesc
(să)
  • privească
  • priveau
  • privi
  • priviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăvi
  • prăvire
  • prăvit
  • prăvitu‑
  • prăvind
  • prăvindu‑
singular plural
  • prăvește
  • prăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăvesc
(să)
  • prăvesc
  • prăveam
  • prăvii
  • prăvisem
a II-a (tu)
  • prăvești
(să)
  • prăvești
  • prăveai
  • prăviși
  • prăviseși
a III-a (el, ea)
  • prăvește
(să)
  • prăvească
  • prăvea
  • prăvi
  • prăvise
plural I (noi)
  • prăvim
(să)
  • prăvim
  • prăveam
  • prăvirăm
  • prăviserăm
  • prăvisem
a II-a (voi)
  • prăviți
(să)
  • prăviți
  • prăveați
  • prăvirăți
  • prăviserăți
  • prăviseți
a III-a (ei, ele)
  • prăvesc
(să)
  • prăvească
  • prăveau
  • prăvi
  • prăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • previ
  • previre
  • previt
  • previtu‑
  • prevind
  • previndu‑
singular plural
  • prevește
  • previți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prevesc
(să)
  • prevesc
  • preveam
  • previi
  • previsem
a II-a (tu)
  • prevești
(să)
  • prevești
  • preveai
  • previși
  • previseși
a III-a (el, ea)
  • prevește
(să)
  • prevească
  • prevea
  • previ
  • previse
plural I (noi)
  • previm
(să)
  • previm
  • preveam
  • previrăm
  • previserăm
  • previsem
a II-a (voi)
  • previți
(să)
  • previți
  • preveați
  • previrăți
  • previserăți
  • previseți
a III-a (ei, ele)
  • prevesc
(să)
  • prevească
  • preveau
  • previ
  • previseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priivi
  • priivire
  • priivit
  • priivitu‑
  • priivind
  • priivindu‑
singular plural
  • priivește
  • priiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priivesc
(să)
  • priivesc
  • priiveam
  • priivii
  • priivisem
a II-a (tu)
  • priivești
(să)
  • priivești
  • priiveai
  • priiviși
  • priiviseși
a III-a (el, ea)
  • priivește
(să)
  • priivească
  • priivea
  • priivi
  • priivise
plural I (noi)
  • priivim
(să)
  • priivim
  • priiveam
  • priivirăm
  • priiviserăm
  • priivisem
a II-a (voi)
  • priiviți
(să)
  • priiviți
  • priiveați
  • priivirăți
  • priiviserăți
  • priiviseți
a III-a (ei, ele)
  • priivesc
(să)
  • priivească
  • priiveau
  • priivi
  • priiviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privești, priveștescverb

regional
  • 1. A trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. DLRLC
    • format_quote figurat A dragostelor fire... Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. DLRLC
  • 2. A întoarce o tivitură, făcând-o dublă, spre a fi mai trainică. DLRLC
etimologie:
  • vezi prevești DLRM

privi, privescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv reciproc A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: uita
    • format_quote Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. 25. DLRLC
    • format_quote Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • format_quote Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. DLRLC
    • format_quote Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. DLRLC
    • format_quote figurat O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. DLRLC
    • format_quote Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. DLRLC
    • format_quote Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. DLRLC
    • format_quote Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. DLRLC
    • format_quote Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. DLRLC
    • format_quote Cîteodat’ – deși arare – se-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • format_quote Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. DLRLC
    • format_quote L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
    • format_quote M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. DLRLC
    • format_quote Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. DLRLC
    • format_quote Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. DLRLC
    • format_quote Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. DLRLC
    • format_quote L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. DLRLC
    • format_quote Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. DLRLC
    • format_quote figurat Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se oglindi. DLRLC
      sinonime: oglindi
      • format_quote În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv învechit Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. DLRLC
    • format_quote Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. DLRLC
    • chat_bubble În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.