căutare avansată
13 definiții pentru prisos (pl. -uri), prisos (pl. -oase)   declinări

PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISÓS s. 1. v. surplus. 2. v. belșug.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prisos ≠ lipsă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISÓS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; surplus; excedent. ◊ De ~ a) în plus; b) fără rost; inutil. Cu ~ mai mult. /<ngr. perissós
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; p. ext. din plin, din belșug. ♦ Belșug, abundență. 2. (La pl.; înv. și reg.) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. [Pl. și: prisoase.Var.: (reg.) pristós s. n.] – Ngr. perissos.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. « de ») Ceea ce depă­șește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din pri­sosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. e x t. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. e x t. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; sătu­rase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prisós (prisoáse), s. n. – Surplus, îndestulare, excedent. – Var. pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu, Lr., 261). – Der. prisosi, vb. (a fi în plus), cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”; prisoseală (var. prisosință), s. f. (belșug); prisoselnic (var. prisositor), adj. (care este de prisos, excedentar).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

prisos n. 1. ceeace e mai mult decât trebue: dați săracilor din prisosul vostru; 2. abundanță: atâta prisos de bucate; de prisos, superfluu, nefolositor: cheltuieli, vorbe de prisos. [Gr. bizantin PERISSÓS, abundant].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prisós n., pl. oase saŭ urĭ (ngr. și vgr. perissós, abundant [!], de prisos, nefolositor, d. peri, în prejur [!]). Ceĭa ce e maĭ mult de cît [!] trebuĭe, excedent, supraabundanță: dațĭ săracilor din prisosu vostru, un prisos de o mie de francĭ. De prisos (loc. adj. și adv.), superfuŭ, inútil, zădarnic, degeaba: lucrurĭ de prisos, a vorbi de prisos. Cu prisos (loc. adv.), cu prisosință. – Și pristós (Munt. Pop.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prisoáse (terenuri agricole) s. n. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink