prisos sn [At: URICARIUL, V, 43/5 / V: (îrg) ~stos, (îvr) ~t / Pl: ~uri, (îrg) ~oase / E: ngr περισσός] 1 Ceea ce depășește necesarul ori întrece o cantitate sau o limită obișnuită, reprezentând un spor sau un plus inutil Si: excedent, plus², surplus, (asr) prisosință, (înv) prisoseală (1), prisosire (7), prisosit¹ (1), prisositură (1). 2 (Pex) Abundență. 3-4 (Îljv) De (sau, nob, în de) ~ (Care este) din belșug. 5-6 (Îal) (Care este) în plus. 7-8 (Pex; îal) (Care este) inutil. 9-10 (Înv; îljv) Cu ~ (Într-o măsură) care depășește obișnuitul, normalul, cerințele, așteptările etc. Si: excesiv. 11-12 (Îvr; îlav) La ~ Oprit de la consum, (ca rezervă sau) ca economie. 13 (Mat; înv) Rest. 14 (În orânduirea feudală; lpl; îf prisoase) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor, direct sau prin mijlocirea arendașilor. 15 (Buc; Mol) Teren folosit pentru pășune. 16 (Buc; Mol) Fânețe. 17 (Mun) Mănunchi de fire de urzeală care nu încap în spată și care se fac ghem, rămânând pe lângă război Si: (reg) mânzălău, mânzoc, mânzoi.