12 definiții pentru prioritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.

PRIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietate și ordine de trecere printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.[1]

  1. Este nefericită folosirea atributului „primul”, corectă ar fi folosirea celui de „primul dintr-o mulțime dată”, fiind vorba de un raport relativ, nu de unul absolut. — raduborza

PRIORITÁTE s. f. (Adesea în construcții cu verbele «a da» sau «a avea») Dreptul de a ocupa primul Ioc, ca importanță, ca demnitate; întîietate, primat. Lingvistul francez dădea prioritate restului vocabularului asupra fondului principal lexical. GRAUR, F. L. 8. – Pronunțat: pri-o-.

PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată când la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].

PRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité)

PRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorității; Sil. pri-o-] /<fr. priorité

prioritáte f. (mlat. prióritas, -átis, d. lat. prior, maĭ întîĭ. V. prim 1). Întîĭetate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept, în rang.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți

prioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorității; pl. priorități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIORITÁTE s. 1. antecedență, anterioritate. (~ în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferință.

PRIORITATE s. 1. anterioritate. (~ în timp.) 2. întîietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.)

Intrare: prioritate
prioritate substantiv feminin
  • silabație: pri-o-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prioritate
  • prioritatea
plural
  • priorități
  • prioritățile
genitiv-dativ singular
  • priorități
  • priorității
plural
  • priorități
  • priorităților
vocativ singular
plural