PRIORITATE s. f. (Adesea în construcții cu verbele «a da» sau «a avea») Dreptul de a ocupa primul Ioc, ca importanță, ca demnitate; întîietate, primat. Lingvistul francez dădea prioritate restului vocabularului asupra fondului principal lexical. GRAUR, F. L. 8. – Pronunțat: pri-o-.