14 definiții pentru „primitiv”   declinări

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire dată pictorilor adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada străveche a societății umane. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). Triburile primitive ale Australiei. 2. Necultivat, necivilizat, rudimentar, rămas în urmă; (despre oameni și manifestările lor) sălbatic, necioplit; p. ext. stîngaci. De undeva, din vîrful unei coline, o voce omenească izbucnește, ciudată, primitivă, barbară parcă. BOGZA, C. O. 249. într-adevăr, n-avem de-a face cu ceea ce vedem, primitiv, simplu și gol,ci cu o complicație întreagă. SADOVEANU, Z. C. 45. O carte cu scoarțe străvechi, cu ilustrații primitive făcute de mîini nesigure și nedibace, stătea de mărturie atîtor vremi nesigure. ANGHEL, PR. 101. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, în starea de la început; originar, primar. Aceștia au pierdut natura lor primitivă și-au schimbat și fondul prim bun pe care-l aveau. BART, S. M. 25. Cît de naivă și antiștiințifică e această teorie platoniană, fie în forma ei primitivă la Platon, fie și în forma ei ulterioară a metafizicii. GHEREA, ST. CR. III 239. ◊ Cuvînt primitiv = cuvînt din care, cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor, se formează derivate. Cuvintele de la care formăm altele prin derivare și compunere se numesc primitive. IORDAN, E. R. 273. Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar.

primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve

primitív adj. m., pl. primitívi; f. sg. primitívă, pl. primitíve

PRIMITÍV adj., adv. 1. adj. v. barbar. 2. adj. v. neevoluat. 3. adj. v. nedezvoltat. 4. adj. v. necivilizat. 5. adj. înapoiat, neevoluat, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viață ~, în caverne.) 6. adj. v. originar. 7. adj. v. arhaic. 8. adj. primar. (Forma ~ a unui cuvânt.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 10. adj., adv. v. grosolan.

Primitiv ≠ avansat, rafinat

PRIMITÍV, -Ă adj. 1. De la începutul omenirii, străvechi. ♦ Aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. Necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. Nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. Originar, primar; de bază. ◊ Cuvânt primitiv = Cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, se derivă alte cuvinte; culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. // s.f. (Mat.) Primitivă a unei funcții = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintâi].

PRIMITÍV, -Ă I. adj. 1. de la începutul omenirii, străvechi. ◊ aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. primar, de bază. ♦ cuvânt ~ = cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori ĕ = cele șapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) ~ă (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. 2. (inform.) operație elementară indivizibilă, neinterferabilă cu altă operație de aceleași gen. (< fr. primitif, lat. primitivus)

PRIMITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stadiile cele mai timpurii ale societății umane; de la începutul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a rămas mult în urmă în privința nivelului de dezvoltare; necivilizat; sălbatic. 3) Care se prezintă simplu de tot; elementar; rudimentar. Construcție ~ă. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de educație și de cultură; grosolan; necioplit. 5) Care a rămas așa cum a fost la început. Formă ~ă. ◊ Cuvânt ~ cuvânt de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de bază ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

primitiv a. 1. ce există dela origină, ce ține de prima stare a lucrurilor: obiceiuri primitive; 2. străvechiu: terenuri primitive. ║ m. pictor sau sculptor care a preces pe maeștrii din epoca Renașterii. ║ adv. la început.

*primitív, -ă adj. (lat. primitivus). Din prima stare a lucrurilor: obiceurĭ primitive. Fig. Grosolan, necĭoplit: om primitiv. Limbă primitivă, limba vorbită de primiĭ oamenĭ. Biserica primitivă, din primele secule [!] ale creștinizmuluĭ [!]. Geol. Terenurĭ primitive, care rezultă, probabil, din prima solidificare a scoarțeĭ pămîntuluĭ. Fiz. Colorĭ primitive, cele șapte ale spectruluĭ solar. Gram. Cuvînt primitiv, formă primitivă, care servește ca rădăcină altora. Timpurĭ primitive, din care se formează altele, ca ard, arseĭ, ars, a arde (V. derivat). Adv. La origine (se poate zice și primitivamente).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRIMITÍV adj., adv. 1. adj. barbar, sălbatic, (înv.) sireáp, várvar, vărvărésc. (Triburi, neamuri ~.) 2. adj. neevoluat, rudimentar, simplu, (înv.) prost. (Lanțul ființelor începe de la cea mai ~ viețuitoare.) 3. adj. nedezvoltat, neevoluat, rudimentar. (Comunitate socială ~.) 4. adj. necivilizat, sălbatic. (O așezare ~.) 5. adj. înapoiat, neevoluat, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viață ~, în caverne.) 6. adj. inițial, originar, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 7. adj. arhaic, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 8. adj. primar. (Forma ~ a unui cuvînt.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 10. adj., adv. grosolan, rudimentar. (Grindă cioplită ~.)

PRIMITÍV adj. (< fr. primitif, it. primitivo, lat. primitivus – cel dintâi): în sintagma cuvânt primitiv (v.).