primitiv, ~ă [At: ISIS (1856), 6/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr primitif, lat primitivus, ger primitiv] 1-2 smf, a (Om, popor) care se află la începutul istoric al omenirii. 3-4 smf, a (Om, popor) care se află la începutul istoric al unei comunități sociale. 5 a Care este la originea existenței cuiva sau a ceva. 6 a Care aparține începutului istoric al omenirii. 7 a Care este specific începutului istoric al omenirii. 8 a Care aparține comunei primitive. 9 a Privitor la comuna primitivă. 10 a Care este primul într-o succesiune temporală. 11 a În prima fază. 12 a Care a fost la început. 13 a Care este cel mai vechi. 14 a De la origine Si: inițial, originar, primordial. 15-16 av, a (În mod) necizelat. 17 a (D. cuvinte) Care provine direct din rădăcină și poate servi ca element de bază pentru formarea de derivate cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor. 18 sn (Lin) Cuvânt de bază dintr-o familie cu derivate. 19-21 a (D. ființe) Care are caracter (rudimentar) (neevoluat sau) prea puțin educat. 22-25 smf, a (Persoană) care este prea puțin (civilizată sau) educată Si: necivilizat, necioplit. 26 a (D. obiecte făcute de oameni) Care trădează neîndemânare. 27-28 a, av (D. obiecte) (Care este executat) în mod rudimentar. 29 a (Îs) Culori ~e Cele trei culori care nu se pot obține dintr-o combinație de alte culori: roșu, galben și albastru. 30-31 smp, a (Pictori) care precedă perioada Renașterii. 32 sf (Mat; șîs ~ă a unei funcții) Funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială.