23 de definiții pentru primar (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire.

primar2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 342 / V: (pop) prem~, premare sm, ~e, (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~e / E: lat primarius, fr primaire] 1 a De primă importanță. 2 a De prim rang. 3 a De bază. 4 a (Îs) Medic ~ Grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs. 5 sm (Îas) Persoană cu grad de medic primar (4). 6 a (Înv; d. stele) De primă mărime și strălucire. 7 a (Pex; d. aștri) Care are mișcare proprie în jurul soarelui. 8 a De (la) origine Si: inițial, originar, prim3, primordial. 9 a (Med) Care constituie prima fază în evoluția unei boli. 10 a (Îs) Învățământ ~ Formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline. 11 a (Îas) Fonnă de învățământ care constituia primele patru clase ale școlii generale Si: elementar. 12 a (Îs) Curs ~ Prim ciclu școlar, format din 4-7 clase, în vechea organizare a învățământului. 13-14 sf, a (Îs) Clasă ~ă (Clasă) care face parte din primul ciclu școlar. 15-16 sf, a (Îs) Școală ~ă (Școală) care face parte din primul ciclu de învățământ. 17 sf (Îas) Clădire în care se preda școala primară (16). 18 a (Îs) Învățător ~ Cadru didactic din primul ciclu școlar. 19 a Elementar. 20 a (Pex) Care este neevoluat Si: rudimentar, simplist. 21 a (D. cuvinte) Care poate servi ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. 22 a (D. cuvinte) Care păstrează forma sau valorile originare. 23 a (D. elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. 24 a (Glg) Din paleozoic. 25 sn Paleozoic. 26 sm Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative Si: (îrg) birău, chinez, jude, (înv) procator, vornic, (tcî) mudir. 27 sm (Orn; irn; îc) ~ul-găinilor Uliu (Accipiter gentilis). 28 sma (Reg) Joc de copii în care mai mulți băieți se adună în jurul unuia dintre ei, îi îndeasă căciula pe ochi și-l lovesc cu palmele în căciulă. 29 sm (Reg; îe) A face (pe cineva) ~ A bate.

primar1, ~ă a [At: PSALT. 164 / V: (îrg) ~e, (înv) prem~, premare / Pl: ~i, ~e, (înv, sf) ~i / E: lat primarius] 1 (Înv) Care se află la începutul unei perioade de timp. 2 (Înv) Care se află la începutul unei acțiuni. 3 (Înv) Care se află la începutul unei serii Si: dintâi, prim3. 4 (Reg; îs) Cale ~ă Primă vizită pe care o fac tinerii căsătoriți și părinții mirelui părinților miresei, la câteva zile după nuntă. 5 (Îs) Văr ~ (sau vară ~ă) Grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori. 6 (Îas) Persoană care se află cu alta în grad de văr primar (5). 7 (Înv; îoc vitregi; îs) Frați ~i Frați născuți din aceeași părinți.

PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative. [Var.: (II, pop.) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire.

PRIMÁR2, -Ă, primari, -e, adj. 1. Începător, inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de bază. Negura de apă îi închidea de pretutindeni ținîndu-i pe loc ca să frămînte un pămînt descompus în elementele-i primare. SADOVEANU, Z. C. 191. Cînd omul se-ndoiește de un princip primar, Nimica nu mai crede, căci nu mai înțelege Nimic aici în lume: aceasta e o lege. BOLINTINEANU, O. 154. ◊ (Ieșit din uz) Învățămînt primar, școală primară (sau clase primare) = învățămînt elementar. Acolo și-a făcut el cele patru clase primare. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. ♦ (Rar) Simplist. Situația este... mai complicată decît se judecă în mod primar de către lume. CAMIL PETRESCU, U. N. 111. 2. (Geol.; în expr.) Era primară = era paleozoică. Terenuri primare = terenuri formate în timpul erei primare. 3. (În expr., ieșit din uz) Medic primar = medic șef al unui spital, al unui oraș sau (în trecut) al unui județ. ♦ (În expr.) Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori.

PRIMÁR, -Ă adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario].

PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire)

PRIMÁR1 (~i, ~e) 1) Care constituie un început; care caracterizează un început; inițial; primordial; începător. Etapă ~ă.Școală ~ă școală începătoare. Văr ~, vară ~ă a) grad de rudenie stabilit între copiii fraților sau ai surorilor; b) persoană aflată în acest grad de rudenie. 2) Care se prezintă simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius

primar a. 1. care este de primul grad, începător: școală primară; 2. de gradul cel mai înalt: medic primar; 3. se zice de copiii născuți dintr’un frate sau dintr’o soră: văr primar; cale primară, prima vizită ce mireasa face după nuntă rudelor bărbatului ei. [Lat. PRIMARIUS]. ║ m. capul unei comune: primarul orașului.

2) primár, -ă adj. (lat. primarius, it. primajo, pv. primer, fr. premier, sp. primero, pg. primeiro). Vechĭ. Prim, primitiv, de odinioară: ale noastre fărădelegĭ primare (Ps. S. 78, 8). Azĭ. Văr primar, vară primară, de primu grad, adică: copiiĭ a doĭ frațĭ îs verĭ primarĭ, ĭar a doĭ verĭ îs de al doilea grad orĭ secunzĭ (Vechĭ și premar, în prav. MB. și primare: văr primare, vară primare, în Let. 2, 215 și 228). Cale primară, întorcătură, prima vizită pe care o face mireasa și mirele părinților și rudelor. Neol. (fr. primaire). De primu grad, elementar: școala primară (după care vine cea secundară și universitatea). De gradu cel maĭ înalt: medic primar (după care vine cel secundar). Geol. Care s’a depus maĭ întîĭ la fundu apeĭ: terenurĭ primare (după care vin cele secundare, terțiare și cŭaternare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

primar1 adj. m., pl. primari; f. prima, pl. primare

primar adj. m., s. m., pl. primari; adj. f. primară, pl. primare

primár adj. m., s. m., pl. primári; f. sg. primáră, pl. primáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIMÁR adj. 1. v. originar. 2. v. primitiv. 3. v. elementar. 4. v. elementar.

PRIMAR adj. 1. inițial, originar, prim, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) 2. primitiv. (Forma ~ a unui cuvânt.) 3. elementar. (Curs, invățămînt ~.) 4. elementar, rudimentar, simplu. (Noțiuni ~ asupra...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

primár (primáră), adj.1. În expresia: văr primar.2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de instituție, în 1874, și se sprijină pe fr. maire.Der. primăreasă, s. f. (nevastă de primar, primăriță); primărie, s. f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s. f. (slujbă de primar).

Intrare: primar (adj.)
primar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primar
  • primarul
  • primaru‑
  • prima
  • primara
plural
  • primari
  • primarii
  • primare
  • primarele
genitiv-dativ singular
  • primar
  • primarului
  • primare
  • primarei
plural
  • primari
  • primarilor
  • primare
  • primarelor
vocativ singular
plural
primariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

primar, primaadjectiv

  • 1. Inițial, originar, primordial, începător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Negura de apă îi închidea de pretutindeni... ținîndu-i pe loc ca să frămînte un pămînt descompus în elementele-i primare. SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
    • format_quote Cînd omul se-ndoiește de un princip primar, Nimica nu mai crede, căci nu mai înțelege Nimic aici în lume: aceasta e o lege. BOLINTINEANU, O. 154. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune De prim grad, de primă importanță, de bază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.3. (și) substantivat feminin Clasă primară clasă din cursul primar. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Acolo și-a făcut el cele patru clase primare. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. DLRLC
    • 1.4. (și) substantivat feminin Școală primară = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. DEX '09 DLRLC
    • 1.5. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. DEX '09 DLRLC
    • 1.6. geologie Era primară = era paleozoică. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: paleozoic
      • 1.6.1. Terenuri primare = terenuri formate în timpul erei primare. DLRLC DN
    • 1.7. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. DEX '09 MDN '00
      • diferențiere ieșit din uz Medic șef al unui spital, al unui oraș sau (în trecut) al unui județ. DLRLC
    • 1.8. Elementar, rudimentar, simplu. DEX '09 DEX '98
      • 1.8.1. prin extensiune Neevoluat. DEX '09 DEX '98
        sinonime: neevoluat
      • 1.8.2. rar Simplist. DLRLC DN
        sinonime: simplist
        • format_quote Situația este... mai complicată decît se judecă în mod primar de către lume. CAMIL PETRESCU, U. N. 111. DLRLC
    • 1.9. (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: primitiv
    • 1.10. economie Sector primar = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). MDN '00
    • 1.11. medicină (Despre simptome) Care apare în prima fază a unei boli. MDN '00
  • 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. Care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.