4 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.

PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, arboricole și omnivore, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întîietate. V. predominare. Materialismul filozofic pornește de la primatul materiei, adică el consideră că conștiința umană este izvorîtă din materie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 3/4.

PRIMÁT2, primați, adj. m. (În expr.) Mitropolit primat = (în trecut) primul mitropolit al țării, cu scaunul la București, care conducea biserica din întreaga țară.

PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].

PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].

PRIMÁT1 s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)

PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)

PRIMÁT1 n. 1) Caracter prim; întâietate. ◊ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanță primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat

PRIMÁT2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate

Primat a. și m. 1. primul arhiereu într’o țară; 2. în special, titlul Mitropolitului în București: Mitropolitul primat al României.

1) *primát n., pl. urĭ (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior în rang). V. întîĭetate.

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.

PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A avea întîietate, a fi pe primul plan.

PRIMÁTE s. f. pl. (Mai ales în expr.) Ordinul primatelor = grupă de mamifere superioare care cuprinde maimuțele și omul.

arată toate definițiile

Intrare: primat (adj.)
primat (adj.) substantiv neutru adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primat
  • primatul
  • primatu‑
  • prima
  • primata
plural
  • primați
  • primații
  • primate
  • primatele
genitiv-dativ singular
  • primat
  • primatului
  • primate
  • primatei
plural
  • primați
  • primaților
  • primate
  • primatelor
vocativ singular
plural
Intrare: primat (adj.) (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primat
  • primatul
  • primatu‑
plural
  • primați
  • primații
genitiv-dativ singular
  • primat
  • primatului
plural
  • primați
  • primaților
vocativ singular
plural
Intrare: primat (s.n.)
primat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primat
  • primatul
  • primatu‑
plural
  • primaturi
  • primaturile
genitiv-dativ singular
  • primat
  • primatului
plural
  • primaturi
  • primaturilor
vocativ singular
plural
primat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primat
  • primatul
  • primatu‑
plural
  • primate
  • primatele
genitiv-dativ singular
  • primat
  • primatului
plural
  • primate
  • primatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prima
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prima
  • primare
  • primat
  • primatu‑
  • primând
  • primându‑
singular plural
  • primea
  • primați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primez
(să)
  • primez
  • primam
  • primai
  • primasem
a II-a (tu)
  • primezi
(să)
  • primezi
  • primai
  • primași
  • primaseși
a III-a (el, ea)
  • primea
(să)
  • primeze
  • prima
  • primă
  • primase
plural I (noi)
  • primăm
(să)
  • primăm
  • primam
  • primarăm
  • primaserăm
  • primasem
a II-a (voi)
  • primați
(să)
  • primați
  • primați
  • primarăți
  • primaserăți
  • primaseți
a III-a (ei, ele)
  • primea
(să)
  • primeze
  • primau
  • prima
  • primaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)