PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, arboricole și omnivore, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

primat² sn [At: ARHIVA, I, 495 / Pl: ~e, (îvr, sm) ~ați / E: fr primates] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța. 2 (Șls) Animal care aparține ordinului primatelor (1).

PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

PRIMAT² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.

PRIMATE s. f. pl. (Mai ales în expr.) Ordinul primatelor = grupă de mamifere superioare care cuprinde maimuțele și omul.

PRIMATE s.n.pl. Ordin de mamifere superioare din care fac parte maimuțele și omul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. primat². / < fr. primates, cf. lat. primus – primul].

PRIMATE s. n. pl. ordin de mamifere superioare: lemurienii, maimuțele și omul. (< fr. primates)

primate n. pl. ordin de mamifere coprinzând omul și maimuțele.

primat² (mamifer) s. n., pl. primate

primat³ (mamifer) s. n., pl. primate

primat (ordin de mamifere) s. n., pl. primate