pretina^[1] v vz pretinde

pretenda v vz pretinde

pretende v vz pretinde

pretinda v vz pretinde

pretinde [At: ASACHI, S. L. I, 227 / V: (înv) ~ten~, (cscj) ~da, ~tenda, / Pzi: pretind, (reg) pretinz / E: lat praetendere, fr prétendre] 1 vt A cere în mod insistent, considerând că este îndreptățit, că i se cuvine. 2 vt A ridica pretenții (1) Si: a revendica, a reclama (2), (înv) a pretendelui, a pretenderisi (1). 3 vr A-și atribui o calitate pe care nu o are. 4 vr A avea despre sine o părere mai bună decât s-ar cuveni, în privința posibilităților intelectuale, a însușirilor fizice etc. Si: a se supraevalua, a se supraestima. 5 vi (Rar) A aspira Si: a dori, a mări (3), a ținti. 6 vr A se impune ca o necesitate Si: a necesita (2). 7 vt (Urmat de determinări introduse prin conjuncția „că”) A afirma cu tărie ceva care nu este dovedit ca adevărat. 8 vt A avea convigerea, adesea nejustificată, că... Si: (înv) a pretenderisi (2), (îvr) a pretendui.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) = Mi-e drag Platon, dar mai drag îmi este adevărul. Nu este de ajuns ca o părere să fie dată de cineva cunoscut, ci să corespundă și adevărului.

PRETENDA vb. I v. pretinde.

PRETINDE, pretind, vb. III. Tranz. 1. A cere, a reclama (cu tărie) un lucru considerat ca fiind un drept cuvenit, a ridica pretenții, a revendica. Pretinde un teren în afară de raza noastră de acțiune. C. PETRESCU, R. DR. 202. Nu anticipez cu nimic și nu pretind nimic. CĂLINESCU, E. O. II 145. Teofil n-ar fi pretins bani gheață. REBREANU, R. 50. ◊ (Urmat de o completivă dreaptă introdusă prin «că» sau «să») A pretins de la direcție să-i dea ei... un rol. CARAGIALE, O. III 9. Cucoana d-sale pretinde să-i fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulelor etichetei. ALECSANDRI, T. I 275. Îmi pare deșanțat că dumneata ai luat un capriț drept amor, și încă pretinzi să te iau de soție! NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A insista, a stărui ca ceva să se înfăptuiască. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legăm pe femeia asta și s-o ducem la bolniță, căci e nebună? SADOVEANU, B. 191. Pretinde ca guvernul să fie energic, să știe ce vrea și să păstreze ordinea și disciplina. REBREANU, R. I 222. ◊ (Urmat de o determinare în dativ, indicînd persoana de la care se cere) Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie. REBREANU, R. I 48. 2. A susține, a afirma (cu tărie). Toți cei care nu vor să înțeleagă prezentul, sau care i se opun, pretind că nu se pricep la politică. DEMETRIUS, C. 8. A! tu pretinzi în față-mi că a cînta nu pot? ALECSANDRI, T. II 289. ◊ Intranz. Niște friguri trecătoare... cel puțin astfel pretinde medicul. BOLINTINEANU, O. 455. ◊ Refl. A-și atribui o calitate, cerînd să-i fie recunoscută. Nu e vorba că te pretinzi, dar ești; ești un om... mai instruit. CARAGIALE, O. II 137. 3. (Despre acțiuni, realizări, creații) A avea nevoie de..., a cere (imperios); a necesita. Problema e grea și pretinde o examinare riguroasă. – Prez. ind. și: pretinz (CARAGIALE, O. II 137). – Variantă: (învechit) pretenda, pretendez (KOGĂLNICEANU, S. 193), vb. I

PRIETEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană de care cineva este strîns legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere, stimă și devotament reciproc; amic. Prietenă Elisabeta, îți înțelegem disperarea. SAHIA, N. 42. Radu a știut, într-adevăr, să-și aleagă un bun prieten printre camarazii lui. VLAHUȚĂ, O. AL. 98. Tîrziu de tot în noapte trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie. CARAGIALE, O. II 216. La nevoie se cunoaște prietenul. ◊ (Poetic) Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Prieten la cataramă v. cataramă. ◊ (Adjectival, fig.) Ci-ntunerecul prieten stăpînind pînă departe Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte. TOPÎRCEANU, B. 74. 2. Amant, iubit. A mințit... că bărbatul e o rudă a ei. Pe urmă... te-a informat că este vorba de prietenul ei. PAS, Z. I 93. – Pronunțat: pri-e-. – Variante: (regional) prietin,-ă (SADOVEANU, O. VII 29, DAVILA, V. V. 115, ALECSANDRI, T. I 190), pretin, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244) s. m. și f.

PRETINDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].

PRETINDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre)

A SE PRETINDE mă pretind intranz. A-și atribui ceva (o anumită poziție, un statut social etc.) în mod nejustificat. /<fr. prétendre

A PRETINDE pretind 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susține cu insistență și tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre

PRIETEN ~ă (~i, ~e) m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. ~ vechi. [Sil. pri-e-] /<bulg. prijateni

pretinde v. 1. a reclama ca un drept: a pretinde o parte la moștenire; 2. a susține afirmativ: pretind că aceasta e falș; 3. a vrea, a cere: ce pretindeți? 4. a aspira: a pretinde la un post.

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ.

priéten (vest) și -in (est), -ă s. (vsl. priĭatelĭ, amic, și priĭatĭnŭ, plăcut, d. priĭati, a prii; bg. priĭatel, amic, priĭaten, plăcut; rus. priĭátelĭ, amic). Amic. – În nord prétin. Vechĭ priétel, prietnic și priátin.

pretinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 2 sg. pretinzi, 3 sg. pretinde, perf. s. 1 sg. pretinsei, 1 pl. pretinserăm, m.m.c.p. 1 pl. pretinseserăm; conj. prez. 1 sg. să pretind, 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins

prietenă (desp. pri-e-) s. f., g.-d. art. prietenei; pl. prietene

pretinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 1 pl. pretindem, 2 pl. pretindeți, imperf. 3 sg. pretindea; conj. prez. 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins

prietenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. prietenei; pl. prietene

pretinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 1 pl. pretindem, 2 pl. pretindeți, perf. s. 1 sg. pretinsei, 1 pl. pretinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pretindă; part. pretins

prietenă s. f. (sil. pri-e-), g.-d. art. prietenei; pl. prietene

prieten (i-e)

prieten.

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoaște într-o împrejurare nesigură – Cicero, „De amicitia”, 17, 64, Ennius, „Fragmenta scenica”, 296. În românește îi corespunde proverbului: prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevărul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazează în „Viața lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevărul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.

DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) cât timp vei fi fericit, vei avea mulți prieteni – Ovidiu, „Tristele”, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede părăsit de toți prietenii. V. și Tempora si fuerint nubila, solus eris.

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

RISUM TENEATIS, AMICI? (lat.) v-ați putea ține râsul, prieteni? – Horațiu, „Ars poetica”, 5. Sublinierea unui fapt ridicol, grotesc.

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva).

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți.

PRETINDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutați.) 3. v. vrea. 4. v. susține. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.

PRETINDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.

PRIETEN s. v. asociat, părtaș, tovarăș.

PRIETEN s. 1. amic, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întâlnit cu ~ii.) 2. v. amant.

PRIETENĂ s. 1. amică, (pop.) surată, (înv. și reg.) soață. (~ din copilărie.) 2. v. amantă.

pretinde vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA.

PRETINDE vb. 1. a cere, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga. (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii.) 3. a cere, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 4. a afirma, a declara, a spune, a susține, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.)

prieten s. v. ASOCIAT.PĂRTAȘ, TOVARĂȘ.

PRIETEN s. 1. amic, (pop.) fîrtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întîlnit cu ~ii.) 2. amant, concubin, iubit, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (S-a despărțit de ~ ei.)

PRIETENĂ s. 1. amică, (pop.) surată, (înv. și reg.) soață. (~ din copilărie.) 2. amantă, concubină, iubită, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. (S-a despărțit de ~ lui.)

Prieten ≠ adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

Donec eris felix, multos numerabis amicos (lat. „Atîta vreme cît vei fi fericit, vei număra mulți amici”) – E un vers celebru din Ovidiu (Tristiile – I, 1, 39). Poetul, surghiunit de către împăratul roman Augustus, a ajuns la Tomis (Constanța de azi). Cînd s-a văzut părăsit de prieteni a făcut îndurerat reflecția de mai sus, care se citează de obicei împreună cu versul următor: Tempora si fuerint nubila, solus eris (Dar dacă cerul se acoperă de nori, vei rămîne singur). Prin cuvintele lui Ovidiu putem ilustra soarta unui om părăsit la nenorocire de toți cei care mișunau în jurul lui, atunci cînd el era bogat, glorios și puternic. LIT.