pretext sn [At: (a. 1701) FN 93 / V: (înv) ~est / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr prétexte, lat praetextum] 1 Motiv aparent, invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare Si: (îvr) pofidă (3), (îvr) podoimă³, (grî) profasis. 2 (Îlc) Sub ~, sub ~ul că... (sau ca..., să..., de a...) Invocând drept motiv că... 3 (Îal) Pretinzând că... 4 (Îal) Pe motiv că... 5 Ceea ce constituie mobilul¹ (4) unei acțiuni Si: imbold, impuls, stimulent.

PRETEXT, pretexte, s. n. (Adesea în construcție cu verbele «a căuta»,«a găsi»,«a invoca») 1. Motiv aparent pe care îl invocă cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unei acțiuni sau pentru a justifica o acțiune nepotrivită. Aș fi încîntat să găsesc un pretext și să ne apropiem din nou. C. PETRESCU, C. V. 335. Tînărul Herdelea mai făcu puțină politică cu Grigore... Pe urmă găsi un pretext să se retragă în compartimentul său. REBREANU, R. I 213. Și de cumva, ar vre să te facă să scrii ceva... află vrun pretext și nu scrie! NEGRUZZI, S. III 476. ◊ (Precedat de prep. «sub») Dacă poporul vede jandarmi, totul e pierdut. – Adu-i sub pretextul evacuării acuzaților. CAMIL PETRESCU, T. II 608. Sub pretext că privește hora, ascultă ce vorbesc țăranii. REBREANU, R. I 136. Ca să se sece influința boierilor și să stîrpească cuiburile feudalității, [Lăpușneanu] îi despoiă de averi subt feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143. 2. Motivare, justificare aparentă a unei acțiuni. Cei doi frați... sînt agenții de legătură care de azi dimineață au făcut de trei ori drumul la cazinou, întorcîndu-se mereu cu alt pretext. CAMIL PETRESCU, O. II 248. Ea-și pusese ceva în cap azi: o idee... și acesta era modul cu care căuta pretext de ceartă. EMINESCU, N. 91. [Polonii] nu căutau decît pretexte spre a intra în Moldavia. NEGRUZZI, S. I 158. ♦ Impuls, stimulent. La un artist opera citită va fi mai mult un pretext de a crea. GHEREA, ST. CR. II 134. – Pl. și: (învechit) pretexturi (NEGRUZZI, S. I 19).

PRETEXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].

PRETEXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte)

PRETEXT ~e n. Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; prilej; motiv. /<fr. prétexte

pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat.

*pretéxt n., pl. e (lat. praetextus și praetextum, pretext, d. praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V. text, țes). Motiv aparent pus în ainte p. a-l ascunde pe cel adevărat: a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt pretext că, pretinzînd că: supt pretext că-ĭ bolnav, n’a venit.

pretest sn vz pretext

pretext s. n., pl. pretexte

pretext s. n., pl. pretexte

pretext s. n., pl. pretexte

PRETEXT s. 1. v. prilej. 2. cuvânt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 3. v. motiv. 4. (fig.) sămânță. (~ de vorbă.)

PRETEXT s. 1. motiv, ocazie, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 2. cuvînt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 3. motiv, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) șteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi ?) 4. (fig.) sămînță. (~ de vorbă.)