pretext sn [At: (a. 1701) FN 93 / V: (înv) ~est / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr prétexte, lat praetextum] 1 Motiv aparent, invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare Si: (îvr) pofidă (3), (îvr) podoimă³, (grî) profasis. 2 (Îlc) Sub ~, sub ~ul că... (sau ca..., să..., de a...) Invocând drept motiv că... 3 (Îal) Pretinzând că... 4 (Îal) Pe motiv că... 5 Ceea ce constituie mobilul¹ (4) unei acțiuni Si: imbold, impuls, stimulent.