16 definiții pentru prescrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

prescrie [At: (a. 1811) BV III, 49 / Pzi: prescriu / E: lat praescribere, fr prescrire] 1 vt (Înv) A transcrie un text Si: a copia. 2 vt (Înv) A traduce. 3 vt (Înv) A reproduce după un model o cusătură. 4 vt (Îvr) A consemna. 5 vt A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut Si: a arăta, a indica, a recomanda. 6 vt (Spc) A recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 7 vt (Spc; d. autorități, acte etc.) A dispune. 8 vtrp (Jur; d. pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A-și pierde valabilitatea Si: (îvr) a se paragrafisi, a se prescribălui.

PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

PRESCRÍE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica (verbal sau în scris) medicamentul sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. Ultimele două rețete au fost prescrise degeaba. SAHIA, N. 98. Cum vă mai aflați, doamna mea, de cînd v-am prescris hapurile cele de fier? ALECSANDRI, T. 1635. 2. Tranz. (Despre persoane sau autorități competente, autorizate; astăzi rar) A hotărî, a dispune, a prevedea, a stabili. [Instrucțiunile] prescriau ca să nu facem nici o mișcare pînă nu ne vom înțelege mai întîi cu guvernul otoman. GHICA, S. A. 162. 3. Refl. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate, obligații bănești etc.) A se stinge prin prescripție; a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Învechit) A reproduce un text în scris; a transcrie, a copia. Ar trebui s-o prescriem aici toată [satira] pentru a arăta acea fineță de analiză psihică. GHEREA, ST. CR. I 233. Nu ieșea nici o traducție care să nu puie să i-o prescrie. NEGRUZZI, S. I 4. ◊ Absol. Cei mai cu putere tălmăcind și alții prescriind, să împlinească lipsa cea mare ce avem de cărți. GOLESCU, Î. 67. ♦ A descrie. Jalnicile tînguiri... nu se pot prescrie. DRĂGHICI, R. 307. ♦ (Neobișnuit) A reproduce exact, după un model. Aceștia, cum au văzut-o i-au dat o grămadă de bani, numai ca să li-o deie [năframa] să prescrie și de pe aceasta florile. SBIERA, P. 132.

PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p. i. -scriu. / < fr. prescrire].

PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire)

A PRESCRÍE prescríu tranz. 1) (medicamente sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul însănătoșirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate; a indica. ~ unui bolnav odihnă absolută. 2) rar (indicații, instrucțiuni, interdicții etc.) A fixa ca obligatoriu. 3) (pedepse penale, obligații bănești etc.) A face să piardă valabilitatea printr-o prescripție; a anula. /<fr. prescrire

prescrie v. 1. a ordona: a prescrie un medicament; 2. a dobândi prin prescripțiune: a prescrie o moștenire; 3. a-și face o obligațiune; 4. a se pierde prin prescripțiune.

prescríŭ, -scris, a -scríe v. tr. (pre- și scriŭ, după sîrb. pre-pisati). Scriŭ încă o dată pe deasupra: după ce a scris literele săpîndu-le pe lemn, le-a prescris cu negru. Transcriŭ, copiez: a prescrie o scrisoare. Neol. (lat. prae-scribere). Dictez, ordon: prescriŭ condițiunile de pace. Daŭ o rețetă (un sfat) unuĭ bolnav: medicu ĭ-a prescris să ĭa chinină, ĭ-a prescris idroterapie. Mă hotărăsc, mă oblig: mĭ-am prescris să lucrez de azĭ în ainte. Jur. Șterg pin scurgerea timpuluĭ: legea prescrie dreptu de proprietate neexercitat 30 de anĭ. V. refl. Drepturile i s’aŭ prescris.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prescríe (a ~) (pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescríu, 2 sg. prescríi, 1 pl. prescríem, 2 pl. prescríeți; conj. prez. 3 să prescríe; imper. 2 pl. prescríeți; ger. prescriínd (-scri-ind); part. prescrís

prescríe vb. (sil. mf. pre-) → scrie

prescrie (ind. prez. 1 pl. prescrie, ger. prescriind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRESCRÍE vb. 1. v. prevedea. 2. (MED.) a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

PRESCRÍE vb. v. comanda, copia, decide, descrie, dispune, expune, fixa, hotărî, înfățișa, ordona, porunci, prezenta, reda, reproduce, stabili, statornici, transcrie, zugrăvi.

PRESCRIE vb. 1. a menționa, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 2. a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

prescrie vb. v. COMANDA. COPIA. DECIDE. DESCRIE. DISPUNE. EXPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFĂȚIȘA. ORDONA. PORUNCI. PREZENTA. REDA. REPRODUCE. STABILI. STATORNICI. TRANSCRIE. ZUGRĂVI.

Intrare: prescrie
verb (VT641)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prescrie
  • prescriere
  • prescris
  • prescrisu‑
  • prescriind
  • prescriindu‑
singular plural
  • prescrie
  • prescrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prescriu
(să)
  • prescriu
  • prescriam
  • prescrisei
  • prescrisesem
a II-a (tu)
  • prescrii
(să)
  • prescrii
  • prescriai
  • prescriseși
  • prescriseseși
a III-a (el, ea)
  • prescrie
(să)
  • prescrie
  • prescria
  • prescrise
  • prescrisese
plural I (noi)
  • prescriem
(să)
  • prescriem
  • prescriam
  • prescriserăm
  • prescriseserăm
  • prescrisesem
a II-a (voi)
  • prescrieți
(să)
  • prescrieți
  • prescriați
  • prescriserăți
  • prescriseserăți
  • prescriseseți
a III-a (ei, ele)
  • prescriu
(să)
  • prescrie
  • prescriau
  • prescriseră
  • prescriseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)