prăsăra v vz presăra

prăzărit, ~ă a vz prizărit

preasăra v vz presăra

presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra^[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.

presărat², ~ă a [At: DRLU / V: (înv) ~sur~ / Pl: ~ați, ~e / E: presăra] 1 (D. materii în formă de pulbere, granule etc.) Care a fost împrăștiat câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 2 (D. obiecte) Care a fost acoperit cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 3 (Pgn) Răspândit. 4 (Rar) Împestrițat.

presărat¹ sn [At: ARGHEZI, VERS. 99 / Pl: (rar) ~uri / E: presăra] 1-2 Presărare (1-2). 3 (Pgn) Răspândire. 4 (Rar) Împestrițare.

presărât, ~ă a vz prizărit

presări v vz presăra

presera^[1] v vz presăra

presora v vz presăra

presura v vz presăra

presurat, ~ă a vz presărat²

prezărit, ~ă a vz prizărit

prisăra v vz presăra

prizărât, ~ă a vz prizărit

prizărit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 177/18 / V: (reg) ~rât a, prăz~, presă~, presărât, prez~ / Pl: ~iți, ~e / E: prizări] 1 a (D. animale și plante ori părți ale lor) Care s-a oprit din creștere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiții neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) obidnic, patic, pimnicit, pizghirit, prizăratic, răit. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care duce o viață modestă, grea Si: amărât, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanță, de valoare Si: neînsemnat. 6-7 smf, a (Reg) (Om) rănit² în război.

PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. I. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.

PRESĂRAT s. n. Acțiunea de a presăra.

PRESURA vb. I v. presăra.

PREZĂRIT, -Ă adj. v. prizărit.

PRIZĂRIT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.

PRESURA vb. I. v. presăra.

A PRESĂRA presar tranz. 1) (substanțe pulverulente sau granulare) A dispersa treptat (făcând să cadă uniform pe o suprafață). 2) (suprafețe, spații etc.) A acoperi peste tot. /pre- + a săra

presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.

presărat a. 1. semănat pe alocurea: semințe presărate; 2. fig. semănat în genere: bolta presărată cu stele.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

presurat a. 1. împresurat: presurați de dușmani BĂLC.; 2. Mold. presărat: la capu-i presurați ’s trandafiri EM.

prizărit a. Mold. 1. slab, mărunt: eram un băiat prizărit, rușinos și fricos CR.; 2. fig. neînsemnat: în vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă EM. [Lit. străvăzător: a prizări corespunde lui a prevedea, în sens de a străvedea].

presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a -á v. tr. V. presar.

prezărít și (ob.) prizărít, -ă adj. Nord. Foarte slab orĭ mic, care de abea se zărește: cînd îl vezĭ așa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), un copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). – Și prizălit?

prizărésc, -rít, V. prezăresc.

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară

presărat s. n.

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare

presărat s. n.

presăra vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 sg. și pl. presară; conj. prez. 3 sg. și pl. presare

presărat s. n.

presăra (ind. prez. 1 sg. presar)

presar, -sărat prt.

prizărit, -ă, prizăriți, -te adj. (pop. – d. animale și plante) care a rămas mic / nedezvoltat; pipernicit, firav

PRESĂRA vb. 1. v. împrăștia. 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. v. răspândi.

PRESĂRAT s. v. împrăștiere.

PRESĂRAT adj. v. împrăștiat.

PRIZĂRIT adj. v. lovit, mărunt, neimportant, neînsemnat, rănit.

PRIZĂRIT adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

PRESĂRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăștia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

PRESĂRAT s. imprăștiere, prefirare, presărare, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.)

prizărit adj. v. LOVIT. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. RĂNIT.

PRIZĂRIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Prizărit ≠ zdravăn

presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.