PRIZĂRIT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.