15 definiții pentru premiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium.

PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru meritele deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium.

PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă (în bani sau în diferite obiecte) acordată ca recunoaștere oficială a succesului deosebit într-un anumit domeniu de activitate (mai ales ca stimulent în școală). Așteaptă cu încordată nerăbdare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. Care socoți că va lua premiul? NEGRUZZI, S. I 40. Premiu de stat = distincție și recompensă în bani acordată anual de guvern pentru cele mai valoroase lucrări științifice, literare sau artistice.

PRÉMIU s.n. Recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. [Pron. -miu. / < lat. praemium, cf. it. premio].

PRÉMIU s. n. distincție, recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. (< lat. praemium)

PRÉMIU ~i n. Recompensă (mai ales în bani) acordată cuiva pentru succese deosebite sau realizări remarcabile într-un domeniu de activitate. /<lat. praemium

premiu n. ceeace se dă ca recompensă pentru sârguință, capacitate, merit.

*prémiŭ n. (lat. praemium, d. prae, în ainte, și émere, a lua). Recompensă (în banĭ saŭ alt-ceva) acordată celuĭ maĭ bun elev, scriitor, artist și altora într’o întrecere. – Pe la 1848 și o prémie (rus. prémiĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)

prémiu s. n. [-miu pron. -mĭu], art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (sil. -mi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÉMIU s. v. primă de asigurare.

PREMIU s. primă. (~ în sistemul de retribuire.)

premiu s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prémiu (prémii), s. f. – Distincție, recompensă. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plasează pe unul din primele locuri în clasă); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premieră, s. f. (spectacol de început), din fr. première.

Intrare: premiu
  • pronunție: -miu pr. -mĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premiu
  • premiul
  • premiu‑
plural
  • premii
  • premiile
genitiv-dativ singular
  • premiu
  • premiului
plural
  • premii
  • premiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)