2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.

PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.

pregeta [At: COD. VOR. 168/6 / V: (înv) ~gita, prejeta / Pzi: preget, (înv) ~tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (Înv) A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva Si: a se codi, a ezita, a șovăi. 2 vi (Înv; pex) A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acțiuni. 3 vi (Îvp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri, a împiedica de la o acțiune. 5 vt (Înv) A menaja.

PREGETÁ, pregét, vb. I. (Întrebuințat mai ales negativ) 1. Intranz. A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; p. ext. a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărit să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. 2. Intranz. A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În vruna din multele țesătorii. Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. ♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. 3. Tranz. (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129.

PREGETÁ, préget, vb. I. 1. Intranz. A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. Tranz. (Înv.) A cruța, a menaja. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobândi (BĂLCESCU). – Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia).

A PREGETÁ préget intranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita. /< lat. prigitare

pregetà v. a întârzia: Turcii nu pregetă a răspunde OD. [Cf. slav PRĬEJĬDATĬ, a amâna].

2) préget, a v. tr. (lat. *prae-agito, *prae-igĭto, *praegito, mă gîndesc înainte, compus [ca și cógito] al luĭ ágito, -áre, a agita. După Dens., d. lat. *pigritare, cl. -ari, a se lenevi, de unde, pin met., pregetare). Vechĭ. Ezit, șovăĭesc, mă codesc, mă gîndesc dacă trebuĭe să fac orĭ nu: a pregeta binele sufletuluĭ, osteneala. Azĭ. V. intr. Nu pregeta să plecĭ, a pleca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă

pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. și pl. prégetă; conj. prez. 3 sg. și pl. prégete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREGETÁ vb. v. cruța, întârzia, precupeți, zăbovi.

pregeta vb. v. CRUȚA. ÎNTÎRZIA. PRECUPEȚI. ZĂBOVI.

PREGETA vb. a se codi, a ezita, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (~ să se ducă acolo.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pregetá (pregetát, pregetát), vb.1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș).

Intrare: pregetat
pregetat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pregetat
  • pregetatul
  • pregetatu‑
  • pregeta
  • pregetata
plural
  • pregetați
  • pregetații
  • pregetate
  • pregetatele
genitiv-dativ singular
  • pregetat
  • pregetatului
  • pregetate
  • pregetatei
plural
  • pregetați
  • pregetaților
  • pregetate
  • pregetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: pregeta
verb (VT6)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pregeta
  • pregetare
  • pregetat
  • pregetatu‑
  • pregetând
  • pregetându‑
singular plural
  • pregetă
  • pregetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preget
(să)
  • preget
  • pregetam
  • pregetai
  • pregetasem
a II-a (tu)
  • pregeți
(să)
  • pregeți
  • pregetai
  • pregetași
  • pregetaseși
a III-a (el, ea)
  • pregetă
(să)
  • pregete
  • pregeta
  • pregetă
  • pregetase
plural I (noi)
  • pregetăm
(să)
  • pregetăm
  • pregetam
  • pregetarăm
  • pregetaserăm
  • pregetasem
a II-a (voi)
  • pregetați
(să)
  • pregetați
  • pregetați
  • pregetarăți
  • pregetaserăți
  • pregetaseți
a III-a (ei, ele)
  • pregetă
(să)
  • pregete
  • pregetau
  • pregeta
  • pregetaseră
pregita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prejeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)