17 definiții pentru pregeta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.

PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.

pregeta [At: COD. VOR. 168/6 / V: (înv) ~gita, prejeta / Pzi: preget, (înv) ~tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (Înv) A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva Si: a se codi, a ezita, a șovăi. 2 vi (Înv; pex) A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acțiuni. 3 vi (Îvp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri, a împiedica de la o acțiune. 5 vt (Înv) A menaja.

PREGETÁ, pregét, vb. I. (Întrebuințat mai ales negativ) 1. Intranz. A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; p. ext. a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărît să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. 2. Intranz. A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În vruna din multele țesătorii... Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. ♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. 3. Tranz. (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129.

PREGETÁ, préget, vb. I. 1. Intranz. A sta pe gînduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întîrzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. Tranz. (Înv.) A cruța, a menaja. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi (BĂLCESCU). – Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia).

A PREGETÁ préget intranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita. /< lat. prigitare

pregetà v. a întârzia: Turcii nu pregetă a răspunde OD. [Cf. slav PRĬEJĬDATĬ, a amâna].

2) préget, a v. tr. (lat. *prae-agito, *prae-igĭto, *praegito, mă gîndesc înainte, compus [ca și cógito] al luĭ ágito, -áre, a agita. După Dens., d. lat. *pigritare, cl. -ari, a se lenevi, de unde, pin met., pregetare). Vechĭ. Ezit, șovăĭesc, mă codesc, mă gîndesc dacă trebuĭe să fac orĭ nu: a pregeta binele sufletuluĭ, osteneala. Azĭ. V. intr. Nu pregeta să plecĭ, a pleca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pregeta (a ~) vb., ind. prez. 3 pregetă

pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. și pl. prégetă; conj. prez. 3 sg. și pl. prégete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREGETÁ vb. v. cruța, întârzia, precupeți, zăbovi.

PREGETA vb. a se codi, a ezita, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (~ să se ducă acolo.)

pregeta vb. v. CRUȚA. ÎNTÎRZIA. PRECUPEȚI. ZĂBOVI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pregetá (pregetát, pregetát), vb.1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș).

Intrare: pregeta
verb (V6)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pregeta
  • pregetare
  • pregetat
  • pregetatu‑
  • pregetând
  • pregetându‑
singular plural
  • pregetă
  • pregetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preget
(să)
  • preget
  • pregetam
  • pregetai
  • pregetasem
a II-a (tu)
  • pregeți
(să)
  • pregeți
  • pregetai
  • pregetași
  • pregetaseși
a III-a (el, ea)
  • pregetă
(să)
  • pregete
  • pregeta
  • pregetă
  • pregetase
plural I (noi)
  • pregetăm
(să)
  • pregetăm
  • pregetam
  • pregetarăm
  • pregetaserăm
  • pregetasem
a II-a (voi)
  • pregetați
(să)
  • pregetați
  • pregetați
  • pregetarăți
  • pregetaserăți
  • pregetaseți
a III-a (ei, ele)
  • pregetă
(să)
  • pregete
  • pregetau
  • pregeta
  • pregetaseră
pregita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prejeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pregeta, pregetverb

  • 1. popular A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărît să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. DLRLC
    • format_quote După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se lenevi, a sta inactiv; a se liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În vruna din multele țesătorii... Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. DLRLC
      • format_quote Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. DLRLC
      • format_quote [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit popular Cruța, menaja, precupeți. DLRLC
    • format_quote Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. DLRLC
    • format_quote Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.