2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.

PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.

prăfuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. GCR, 241/18 / V: (înv) prăvuit / Pl: ~iți, ~e / E: prăfui] 1 Acoperit cu praf Si: prăfos (1), (rar) prăfuros (1), (înv) pulberos (1), (reg) colbăit, prăfoșat (1). 2 Plin de praf Si: prăfos (2), prăfuros (2), (înv) pulberos (2), (reg) colbăit, prăfoșat (2). 3 Cu mult praf Si: prăfos (3), prăfuros (3), (înv) pulberos (3), (reg) colbăit, prăfoșat (3). 4 Care este transformat în praf. 5 Redus la starea de praf. 6 Care are aspect de praf.

PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf, acoperit de praf. Aveați straiele prăfuite; din înfățișarea lor se vedea că munciseră din greu. MIHALE, O. 484. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite. REBREANU, I. 10. Voinicelul cum sosea?îmi sosea, sosea pe jos... Prăfuit și nemîncat Și cu murg nețesălat. TEODORESCU, P. P. 620. ♦ (Despre materiale) Care a fost transformat în praf; pulverizat.

PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.

PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.

prăfui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ăhui, ~ăvui, (reg) ~ăui / Pzi: ~esc, (rar) prăfui / E: praf + -ui] 1-2 vtr A (se) acoperi cu un strat de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 3-4 vtr A (se) umple de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 5 vt (Rar) A împrăștia ca un praf. 6 vr (Rar) A se așeza ca praful peste ceva. 7 vt (Imp) A pulveriza cu un lichid. 8-9 vtr A (se) transforma în praf sau în particule foarte mici. 10 vt (Trs) A curăța de praf. 11 vt (Îrg) A ridica praful.

prăvuit, ~ă a vz prăfuit

PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu praf. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. ♦ A împrăștia praf. (Poetic) Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. ♦ A transforma un material în praf; a pulveriza. ♦ Refl. (Rar) A se așeza ca un strat de praf. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50.

A SE PRĂFUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui

A PRĂFUÍ ~iésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui

prăfuì v. 1. a scutura de praf; 2. a se umplea de praf.

prăfuĭésc v. tr. (d. praf). Vest. Colbăĭesc, umplu de praf: haĭne prăfuite. Scutur de colb (desprăfuĭesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă

prăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiáscă

prăfui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, conj. prăfuiască)

prăfuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂFUÍT adj. prăfos, (rar) prăfuros, (reg.) prăfoșat, (Mold. și Transilv.) colbăit, colburos, (înv.) pulberos. (Haine ~.)

arată toate definițiile

Intrare: prăfuit
prăfuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfuit
  • prăfuitul
  • prăfuitu‑
  • prăfui
  • prăfuita
plural
  • prăfuiți
  • prăfuiții
  • prăfuite
  • prăfuitele
genitiv-dativ singular
  • prăfuit
  • prăfuitului
  • prăfuite
  • prăfuitei
plural
  • prăfuiți
  • prăfuiților
  • prăfuite
  • prăfuitelor
vocativ singular
plural
prăvuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăfui
  • prăfuire
  • prăfuit
  • prăfuitu‑
  • prăfuind
  • prăfuindu‑
singular plural
  • prăfuiește
  • prăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăfuiesc
(să)
  • prăfuiesc
  • prăfuiam
  • prăfuii
  • prăfuisem
a II-a (tu)
  • prăfuiești
(să)
  • prăfuiești
  • prăfuiai
  • prăfuiși
  • prăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăfuiește
(să)
  • prăfuiască
  • prăfuia
  • prăfui
  • prăfuise
plural I (noi)
  • prăfuim
(să)
  • prăfuim
  • prăfuiam
  • prăfuirăm
  • prăfuiserăm
  • prăfuisem
a II-a (voi)
  • prăfuiți
(să)
  • prăfuiți
  • prăfuiați
  • prăfuirăți
  • prăfuiserăți
  • prăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăfuiesc
(să)
  • prăfuiască
  • prăfuiau
  • prăfui
  • prăfuiseră
prăhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăvui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)