prăfuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. GCR, 241/18 / V: (înv) prăvuit / Pl: ~iți, ~e / E: prăfui] 1 Acoperit cu praf Si: prăfos (1), (rar) prăfuros (1), (înv) pulberos (1), (reg) colbăit, prăfoșat (1). 2 Plin de praf Si: prăfos (2), prăfuros (2), (înv) pulberos (2), (reg) colbăit, prăfoșat (2). 3 Cu mult praf Si: prăfos (3), prăfuros (3), (înv) pulberos (3), (reg) colbăit, prăfoșat (3). 4 Care este transformat în praf. 5 Redus la starea de praf. 6 Care are aspect de praf.