perimat, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 203 / Pl: ~ați, ~e / E: perima] 1 (Jur; d. acțiuni, căi de atac, executări silite în procesele civile) Anulat, stins din cauza depășirii termenului legal. 2 (D. idei, concepții, teorii etc.) Care încetează să mai fie actual. 3 Care nu mai corespunde. 4 Care este ieșit din uz Si: demodat, depășit, învechit. corectat(ă)

PERIMAT, -Ă, perimați, -te, adj. Învechit, demodat, ieșit din uz. Teorii perimate. ♦ (Jur.; despre un proces, un recurs etc.) Stins, anulat (prin faptul că a fost abandonat de partea interesată).

PERIMAT adj. 1. v. învechit. 2. v. depășit. 3. (fig.) prăfuit, răsuflat, (fam. fig.) fumat. (Glume ~.)

PERIMAT adj. 1. demodat, depășit, desuet, învechit, vechi, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 2. depășit, învechit, retrograd. (O mentalitate ~.) 3. (fig.) prăfuit, răsuflat, (fam. fig.) fumat. (Glume ~.)

Perimat ≠ înaintat