2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTOLÍRE, potoliri, s. f. Acțiunea de a se potoli și rezultatul ei; liniștire, domolire, calmare, potoleală. – V. potoli.

POTOLÍRE, potoliri, s. f. Acțiunea de a se potoli și rezultatul ei; liniștire, domolire, calmare, potoleală. – V. potoli.

potolire sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 150 / Pl: ~ri / E: potoli1] 1 Pierdere din intensitate, din tărie, din ritm Si: atenuare, calmare, domolire, (rar) potoleală, (pop) ogoire, (înv) oteșire, potolit1 (1), (îvr) potolitură, (reg) ostoi1. 2 (Pex) Încetare a unui fenomen, a unei acțiuni etc. Si: încheiere, potolit1 (2), sfârșit, terminare. 3 Încetinire a ritmului de deplasare a unei ființe Si: potolit1 (3). 4-5 (Scădere în intensitate a focului sau) stingere a focului Si: potolit1 (4-5). 6 (Trs; Mar) Stingere a varului. 7 (Reg) Călire a fierului.

POTOLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) potoli; liniștire, domolire, stingere. Apa se aduna, cu sunet cristalin, într-un jgheab de piatră, spre potolirea arșiței animalelor. SADOVEANU, Z. C. 94. Focul lacrimilor mele... Abia ceva potolire a avut la sînul tău. CONACHI, P. 96. (Poetic) Ea părăsea satul pe la potolirea amurgului. CAMILAR, N. I 108.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din sb. potuliti, bg. potulja.

potoli2 vt [At: ECONOMIA, 161/14 / Pzi: ~lesc / E: mg pótol] (Trs) 1 A compensa. 2 A înlocui drept compensație. 3 A adăuga. 4 A completa drept compensație.

potoli1 [At: PSALT. HUR. 532/15 / V: (reg) ~tăi, ~toi, (înv) ~tolui, (cscj) ~tola / Pzi: ~lesc, (îvr) potol, 2 și: (îvr) potoli, 3 și: (îvr) potoale / E: slv *потолити] 1-2 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde din intensitate, din tărie, din ritm, din gravitate Si: a (se) alina, a (se) astâmpăra, a (se) atenua, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) liniști, a (se) tempera, (îvp) a (se) ostoi2, (pop) a (se) ogoi3, (îvr) a (se) oteși1, (reg) a (se) opăci. 3-4 vtr (Pex) (A face să înceteze sau) a înceta un lucru început, o acțiune în desfășurare etc. Si: a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina, (îvp) a (se) ostoi2. 5 vt (C. i. deplasarea sau ritmul de deplasare a unei ființe) A face să devină mai puțin repede Si: a încetini. 6 vr (Spc; d. foc sau d. o materie care arde) A scădea în intensitate. 7 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A începe să se stingă. 8 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A se stinge. 9 vt (Trs; Mar) A stinge varul. 10 vt (Reg) A căli fierul. 11 vt (Arg) A mânca. 12-13 vt (Îe) A(-și) ~ foamea (sau setea) A mânca sau a bea puțin, cât să nu-i mai fie foame sau sete.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la senzații sau stări sufletești) A face să scadă în intensitate; a liniști, a calma, a domoli. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel. SADOVEANU, F. J. 580. Alină-ți plînsul; potolește-ți dorul, iosif, PATR. 81. El și-a potolit necazul – Dar pe doamnă o iubea! Și-ngropînd în coif obrazul Ștefan-vodă-acum plîngea! COȘBUC, P. I 214. Grozav burdihan și nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, P. 242. ◊ (Cu privire la persoane) Aprinde tata un felinar și pleacă să-l potolească pe nebun. STANCU, D. 49. (Refl.) N-o turburați... Se potolește ea și pleacă. DELAVRANCEA, O. II 135. ◊ (Cu privire la acțiuni omenești) Cînd își potoleau mersul... răzbăteau pînă la ei murmure de fluier. SADOVEANU, O. I 131. Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. ♦ A pune capăt, a face să înceteze. Selim-pașa să trimită oștire ca să potolească cît mai în grabă răscoala din Valachia și Moldova. GHICA, S. 109. 2. Refl. (Despre fenomene, acțiuni sau procese în desfășurare) A pierde din intensitate, a scădea, a se micșora, a înceta. De cu noapte vîntul se potolise. BART, S. M. 54. Afară se potolise viscolul. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-au trimis la stînă... să șed acolo pînă s-a mai potoli boliștea. CREANGĂ, A. 15. ◊ (Ironic) După aceasta capra și cu iedul au luat o căpiță de fin și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Despre sunete, zgomote) Într-un tîrziu cînd larma s-a potolit, a izbutit să-și facă vocea auzită. GALAN, Z. R. 22. Zgomotele din împrejurimi, un răstimp deșteptate, se potoleau. SADOVEANU, O. IV 31.- Prez. ind. și: potól (IOSIF, P. 22, ALECSANDRI, P. P. 335).

A SE POTOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A ajunge la o stare de liniște; a recăpăta calmul; a se liniști; a se calma; a se alina; a se astâmpăra. /<sl. potoliti

A POTOLÍ ~ésc tranz. A face să se potolească. /<sl. potoliti

potolì v. a stâmpăra, a (se) liniști: a potoli foamea, plânsul, mânia. [Bulg. POTULITI].

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potolíre s. f., g.-d. art. potolírii

potolíre s. f., g.-d. art. potolírii; pl. potolíri

potolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 potoleáscă

potolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potoleáscă

arată toate definițiile

Intrare: potolire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potolire
  • potolirea
plural
  • potoliri
  • potolirile
genitiv-dativ singular
  • potoliri
  • potolirii
plural
  • potoliri
  • potolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: potoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potoli
  • potolire
  • potolit
  • potolitu‑
  • potolind
  • potolindu‑
singular plural
  • potolește
  • potoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potolesc
(să)
  • potolesc
  • potoleam
  • potolii
  • potolisem
a II-a (tu)
  • potolești
(să)
  • potolești
  • potoleai
  • potoliși
  • potoliseși
a III-a (el, ea)
  • potolește
(să)
  • potolească
  • potolea
  • potoli
  • potolise
plural I (noi)
  • potolim
(să)
  • potolim
  • potoleam
  • potolirăm
  • potoliserăm
  • potolisem
a II-a (voi)
  • potoliți
(să)
  • potoliți
  • potoleați
  • potolirăți
  • potoliserăți
  • potoliseți
a III-a (ei, ele)
  • potolesc
(să)
  • potolească
  • potoleau
  • potoli
  • potoliseră
potăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potolui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

potolire

  • 1. Acțiunea de a se potoli și rezultatul ei.
    exemple
    • Apa se aduna, cu sunet cristalin, într-un jgheab de piatră, spre potolirea arșiței animalelor. SADOVEANU, Z. C. 94.
      surse: DLRLC
    • Focul lacrimilor mele... Abia ceva potolire a avut la sînul tău. CONACHI, P. 96.
      surse: DLRLC
    • poetic Ea părăsea satul pe la potolirea amurgului. CAMILAR, N. I 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi potoli
    surse: DEX '98 DEX '09

potoli potăi potoi potola potolui

  • 1. reflexiv tranzitiv A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi.
    exemple
    • Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel. SADOVEANU, F. J. 580.
      surse: DLRLC
    • Alină-ți plînsul; potolește-ți dorul, IOSIF, PATR. 81.
      surse: DLRLC
    • El și-a potolit necazul – Dar pe doamnă o iubea! Și-ngropînd în coif obrazul Ștefan-vodă-acum plîngea! COȘBUC, P. I 214.
      surse: DLRLC
    • Grozav burdihan și nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, P. 242.
      surse: DLRLC
    • Aprinde tata un felinar și pleacă să-l potolească pe nebun. STANCU, D. 49.
      surse: DLRLC
    • N-o turburați... Se potolește ea și pleacă. DELAVRANCEA, O. II 135.
      surse: DLRLC
    • Cînd își potoleau mersul... răzbăteau pînă la ei murmure de fluier. SADOVEANU, O. I 131.
      surse: DLRLC
    • Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârși termina încheia attach_file 7 exemple
      exemple
      • Selim-pașa să trimită oștire ca să potolească cît mai în grabă răscoala din Valachia și Moldova. GHICA, S. 109.
        surse: DLRLC
      • De cu noapte vîntul se potolise. BART, S. M. 54.
        surse: DLRLC
      • Afară se potolise viscolul. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • M-au trimis la stînă... să șed acolo pînă s-a mai potoli boliștea. CREANGĂ, A. 15.
        surse: DLRLC
      • ironic După aceasta capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. CREANGĂ, P. 33.
        surse: DLRLC
      • Într-un tîrziu cînd larma s-a potolit, a izbutit să-și facă vocea auzită. GALAN, Z. R. 22.
        surse: DLRLC
      • Zgomotele din împrejurimi, un răstimp deșteptate, se potoleau. SADOVEANU, O. IV 31.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: potol.
    surse: DLRLC

etimologie: