2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTICNIRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.

POTICNIRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.

poticnire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 51/31 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: poticni] 1 Împiedicare. 2 (Înv; îs) Piatră de ~ sau piatra ~i Dificultate. 3 (Înv; îas) Necaz. 4 Nesiguranță în mers Si: poticnit1 (2). 5 Oprire bruscă Si: poticnit1 (3). 6 (Rar) Cădere. 7 (Pop) Șchiopătare. 8 (Înv) Lovire. 9 (Înv; fig) Abatere de la calea dreaptă, morală. 10 Pronunțare cu greutate a cuvintelor.

POTICNIRE, poticniri, s. f. Faptul de a (s e) poticni; împiedicare. Avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile. REBREANU, R. 135.

POTICNI, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.

POTICNI, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.

poticni [At: CORESI, EV. 95 / V: (îvp) ~gni, (înv) ~căni, ~tecni / Pzi: ~nesc / E: slv потъкнѫти] 1-2 vri A face o mișcare, un pas greșit. 3-4 vri A se lovi cu picioarele de ceva sau de cineva și a-și pierde pentru o clipă echilibrul Si: a se împiedica. 5-6 vri A fi nesigur în mers. 7-8 vri A fi nevoit să se oprească. 9-10 vri A nu putea merge mai departe din cauza unui obstacol, a unui impediment. 11-12 vrtf (A se opri sau) a face să se oprească brusc. 13 vr (Rar) A cădea. 14 vr (Rar) A se răsturna. 15 vr (Pop) A șchiopăta. 16-17 vtr (Înv) A (se) lovi. 18 vr (Înv; fig) A se abate de la calea morală, dreaptă, de la buna comportare. 19 vt (Buc) A pedepsi aspru pe cineva. 20 vr (Reg; d. obiecte care au de obicei poziție verticală) A se lăsa într-o parte Si: a se apleca, a se înclina. 21 vt (Îvr) A dovedi. 22 vr A pronunța cu greutate cuvintele. 23 vr A vorbi cu greutate, cu întreruperi.

POTICNI, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. A se lovi în mers cu piciorul de ceva, a călca rău, a se împiedica (și a cădea). Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. Calul își pierdu echilibrul, se poticni și îngenunche, împins de iuțeala curentului. BOLINTINEANU, O. 427. Cerbii se poticnesc și cad la pămînt cînd ajung la fundul țarcului. ODOBESCU, S. III 111. Tot calul se poticnește (= oricine poate greși). (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în» și arătînd obstacolul din cale) S-a poticnit într-o palmă de răzor și nu s-a mai ridicat de-acolo. POPA, V. 68. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Fig.) Oamenii nehotărîți, care umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133. ◊ Intranz. Odată [calul] poticni și se rostogoli jos cu călăreț cu tot. GÎRLEANU, L. 34. (Fig.) Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stînci ce-și deschide uriașa lui poartă. EMINESCU, O. IV 198. ♦ A cădea. Lunecînd în mîzga de sînge, s-a poticnit și batalionul nostru la pămînt. SADOVEANU la TDRG. 2. Refl. Fig. A întîmpina o dificultate în cursul unei acțiuni; a da greș, a greși. Manuscriptul... se poticnește foarte des în alegerea cuvintelor romîneștî. ODOBESCU, S. II 491. 3. Tranz. (Rar) A face pe cineva să se împiedice din mers, fig. într-o acțiune. O dată te-am poticnit, Nici atunci nu te-am trîntit. ȘEZ. IV 220. Vremea c-a sosit Și te-a poticnit. TEODORESCU, P. P. 447.

A SE POTICNI mă ~esc intranz. 1) A-și pierde echilibrul în timpul mersului, prin îndoirea involuntară sau prin lovirea unui picior; a se împiedica. 2) fig. A întâmpina dificultăți într-o acțiune. ~ la început de cale.~ în vorbire a vorbi greu și cu pauze mari. /<sl. potuknonti

poticnì v. 1. a scăpăta din genuchi la umblat: calul, de e cu patru picioare, și tot se poticnește; 2. fig. a luneca. [Slav. POTŬKNÕTI, a împinge].

poticnésc v. tr. (vsl. po-tŭknŏnti și tykati, a împunge, a împinge, ceh. potykati, a întîlni; rus. potknútĭ, a răsturna mergînd, potknútĭsĕa, a se poticni. V. potcă, preatcă, potricălesc, ză-ticnesc). Vechĭ. Izbesc, lovesc. Conduc pe drum răŭ. Azĭ. V. refl. Mă împedec în mers: calu, omu s’a poticnit și a căzut. Fig. Nu reușesc: s’a poticnit și el!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri

poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri

poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri

poticni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poticnesc, 3 sg. poticnește, imperf. 1 poticneam; conj. prez. 1 sg. să poticnesc, 3 să poticnească

poticni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poticnesc, imperf. 3 sg. poticnea; conj. prez. 3 poticnească

poticni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poticnesc, imperf. 3 sg. poticnea; conj. prez. 3 sg. și pl. poticnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)

POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)

POTICNI vb. 1. v. împiedica. 2. a se împiedica. (Se ~ la vorbă.)

POTICNI vb. v. cădea, lovi, pica, prăbuși, prăvăli, răsturna, șchiopăta.

POTICNI vb. 1. a se împiedica, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se împiedica. (Se ~ la vorbă.)

poticni vb. v. CĂDEA. LOVI. PICA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. ȘCHIOPĂTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poticni (poticnesc, poticnit), vb. – A se împiedica, a se ciocni de ceva, a călca prost. Sl. potŭknąti „a împinge” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269), cf. rus. potknutĭ „a se încurca”. – Der. poticneală, s. f. (împiedicare, pas greșit). Cf. zăticni, poticală.

Intrare: poticnire
poticnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poticnire
  • poticnirea
plural
  • poticniri
  • poticnirile
genitiv-dativ singular
  • poticniri
  • poticnirii
plural
  • poticniri
  • poticnirilor
vocativ singular
plural
potignire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poticni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poticni
  • poticnire
  • poticnit
  • poticnitu‑
  • poticnind
  • poticnindu‑
singular plural
  • poticnește
  • poticniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poticnesc
(să)
  • poticnesc
  • poticneam
  • poticnii
  • poticnisem
a II-a (tu)
  • poticnești
(să)
  • poticnești
  • poticneai
  • poticniși
  • poticniseși
a III-a (el, ea)
  • poticnește
(să)
  • poticnească
  • poticnea
  • poticni
  • poticnise
plural I (noi)
  • poticnim
(să)
  • poticnim
  • poticneam
  • poticnirăm
  • poticniserăm
  • poticnisem
a II-a (voi)
  • poticniți
(să)
  • poticniți
  • poticneați
  • poticnirăți
  • poticniserăți
  • poticniseți
a III-a (ei, ele)
  • poticnesc
(să)
  • poticnească
  • poticneau
  • poticni
  • poticniseră
potecni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poticăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potigni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poticnire, poticnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile. REBREANU, R. 135. DLRLC
etimologie:
  • vezi poticni DEX '98 DEX '09

poticni, poticnescverb

  • 1. reflexiv intranzitiv A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împiedica
    • format_quote Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. DLRLC
    • format_quote Calul își pierdu echilibrul, se poticni și îngenunche, împins de iuțeala curentului. BOLINTINEANU, O. 427. DLRLC
    • format_quote Cerbii se poticnesc și cad la pămînt cînd ajung la fundul țarcului. ODOBESCU, S. III 111. DLRLC
    • format_quote S-a poticnit într-o palmă de răzor și nu s-a mai ridicat de-acolo. POPA, V. 68. DLRLC
    • format_quote S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. DLRLC
    • format_quote figurat Oamenii nehotărîți, care umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133. DLRLC
    • format_quote Odată [calul] poticni și se rostogoli jos cu călăreț cu tot. GÎRLEANU, L. 34. DLRLC
    • format_quote figurat Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stînci ce-și deschide uriașa lui poartă. EMINESCU, O. IV 198. DLRLC
    • 1.1. A cădea (în urma lovirii de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cădea
      • format_quote Lunecînd în mîzga de sînge, s-a poticnit și batalionul nostru la pămînt. SADOVEANU la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble Tot calul se poticnește = oricine poate greși. DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune cuiva piedică în mers sau, figurat, într-o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O dată te-am poticnit, Nici atunci nu te-am trîntit. ȘEZ. IV 220. DLRLC
    • format_quote Vremea c-a sosit Și te-a poticnit. TEODORESCU, P. P. 447. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: greși
    • format_quote Manuscriptul... se poticnește foarte des în alegerea cuvintelor romîneștî. ODOBESCU, S. II 491. DLRLC
    • 3.1. prin specializare A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.