9 definiții pentru poticnire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POTICNIRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.
POTICNIRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poticnire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 51/31 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: poticni] 1 Împiedicare. 2 (Înv; îs) Piatră de ~ sau piatra ~i Dificultate. 3 (Înv; îas) Necaz. 4 Nesiguranță în mers Si: poticnit1 (2). 5 Oprire bruscă Si: poticnit1 (3). 6 (Rar) Cădere. 7 (Pop) Șchiopătare. 8 (Înv) Lovire. 9 (Înv; fig) Abatere de la calea dreaptă, morală. 10 Pronunțare cu greutate a cuvintelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTICNIRE, poticniri, s. f. Faptul de a (s e) poticni; împiedicare. Avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile. REBREANU, R. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potignire sf vz poticnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poticnire, poticnirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: poticneală poticnitură împiedicare
- Avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile. REBREANU, R. 135. DLRLC
-
etimologie:
- poticni DEX '98 DEX '09