8 definiții pentru poticnire potignire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTICNÍRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.

POTICNÍRE, poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.

poticnire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 51/31 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: poticni] 1 Împiedicare. 2 (Înv; îs) Piatră de ~ sau piatra ~i Dificultate. 3 (Înv; îas) Necaz. 4 Nesiguranță în mers Si: poticnit1 (2). 5 Oprire bruscă Si: poticnit1 (3). 6 (Rar) Cădere. 7 (Pop) Șchiopătare. 8 (Înv) Lovire. 9 (Înv; fig) Abatere de la calea dreaptă, morală. 10 Pronunțare cu greutate a cuvintelor.

POTICNÍRE, poticniri, s. f. Faptul de a (s e) poticni; împiedicare. Avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile. REBREANU, R. 135.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poticníre s. f., g.-d. art. poticnírii; pl. poticníri

poticníre s. f., g.-d. art. poticnírii; pl. poticníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTICNÍRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)

POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.)

Intrare: poticnire
poticnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poticnire
  • poticnirea
plural
  • poticniri
  • poticnirile
genitiv-dativ singular
  • poticniri
  • poticnirii
plural
  • poticniri
  • poticnirilor
vocativ singular
plural
potignire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

poticnire potignire

etimologie:

  • vezi poticni
    surse: DEX '98 DEX '09