poticnésc v. tr. (vsl. po-tŭknŏnti și tykati, a împunge, a împinge, ceh. potykati, a întîlni; rus. potknútĭ, a răsturna mergînd, potknútĭsĕa, a se poticni. V. potcă, preatcă, potricălesc, ză-ticnesc). Vechĭ. Izbesc, lovesc. Conduc pe drum răŭ. Azĭ. V. refl. Mă împedec în mers: calu, omu s’a poticnit și a căzut. Fig. Nu reușesc: s’a poticnit și el!