16 definiții pentru portofoliu portfoliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. Funcție, demnitate de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.

portofoliu sn [At: CR (1846), 51/20 / V: (înv) ~tf~ / Pl: ~ii / E: ngr πορτοφόλι, it portafoglio] 1 (Liv; urmat de determinări) Titlu de ministru. 2 (Liv; urmat de determinări) Funcție de ministru. 3 (Liv; urmat de determinări) Minister. 4 (Îs) Ministru fără ~ Ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial, fără a conduce un minister. 5 (Înv) Portofel (1). 6 (Asr) Portofel (2). 7 Efecte, valori, acțiuni bancare sau comerciale. 8 Totalitate a acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. 9 Totalitate a lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri pentru publicare.

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Funcție de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.

PORTOFÓLIU, (2) portofolii, s. n. 1. (De obicei determinat prin «ministerial ») Funcție de ministru; minister. În portofoliu ministerial, iată ce poate completa strălucit o carieră universitară. C. PETRESCU, R. DR. 302. ◊ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu și nici sarcini care să se lege de conducerea acestuia. 2. (Învechit) Portofel. Pe măsuța de alături sta portofoliul lui, cu cifra numelui. D. ZAMFIRESCU, R. 243. Instrucțiunile ce aducea erau consemnate în portofoliul său, scrise chiar de mîna lui Lamartine, adresate lui C. A. Rosetli și lui Ion Ghica. GHICA, S. A. 162. Făcea din cînd în cînd cîte o fabulă și după ce o cetea amicilor săi, o ascundea degrabă în portofoliu. NEGRUZZI, S. I 335.

PORTOFÓLIU s.n. 1. Funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. Totalitatea acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. ♦ Totalitatea lucrărilor aflate la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille].

PORTOFÓLIU s. n. 1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci. 3. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. (< it. portafoglio)

PORTOFÓLIU ~i n. 1) înv. v. PORTOFEL. 2) Funcție de șef; post de conducere. ◊ ~ editorial totalitate a manuscriselor de care dispune o editură și pe care urmează să le publice. 3) fin. Totalitate a hârtiilor de valoare care se află într-o bancă. /<it. portafoglio

portofoliu n. 1. carton îndoit în două în care se pune hârtii, desenuri, etc.; 2. funcțiune de ministru: portofoliul răsboiului.

*portofóliŭ n. (fr. portefeuille, d. porter, a purta, și feuille, foaĭe; it. portafoglia). Mapă de ținut hîrtiĭ de valoare. (Cînd e maĭ mare poate fi purtată supsuoară, cînd e maĭ mică poate fi purtată în buzunaru interior de la pept). Fig. Funcțiunea de ministru: portofoliu justițiiĭ. Efecte publice saŭ comerciale: portofoliu bănciĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portofóliu [liu pron. lĭu] s. n., art. portofóliul; (mape) pl. portofólii, art. portofóliile (-li-i-)

portofóliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. portofóliul; (mape, portofele) pl. portofólii, art. portofóliile (sil. -li-i-)

portofoliu (ministerial, al unei bănci), -lii.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTOFÓLIU s. v. minister, portmoneu, portofel.

portofoliu s. v. MINISTER. PORTMONEU. PORTOFEL.

Intrare: portofoliu
portofoliu substantiv neutru
  • pronunție: -liu pr. -lĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portofoliu
  • portofoliul
  • portofoliu‑
plural
  • portofolii
  • portofoliile
genitiv-dativ singular
  • portofoliu
  • portofoliului
plural
  • portofolii
  • portofoliilor
vocativ singular
plural
portfoliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)