DEPARTAMENT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister sau a unui organism, întreprindere etc. 2. (În SUA) Minister. 3. (În Franța) Unitate administrativ-teritorială. – Din fr. département.

departament sn [At: (a. 1780) GCR II, 125/8 / V: (înv) deper~, di~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr département] 1 Minister. 2 (Înv) Subdiviziune a unui minister condusă de un adjunct al ministrului și subordonată acestuia. 3 (În unele state) Unitate administrativ-teritorială. 4-5 (Înv) (Secție a unui) tribunal. 6 (Înv, îs) ~ de patru (sau șapte, ori opt) Curte judecătorească formată din patru, șapte sau opt judecători care judecau procesele localnicilor cu străinii.

DEPARTAMENT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister. 2. (În unele state, de ex. în S.U.A.) Minister. 3. (În unele state, de ex. în Franța) Unitate administrativ-teritorială. – Din fr. département.

DEPARTAMENT, departamente, s. n. Ramură superioară a administrației de stat și instituția care o deservește; minister. De cînd m-o împins păcatele să fiu în slujbă... tot dojane primesc de la departament. ALECSANDRI, T. I 196.

DEPARTAMENT s.n. 1. Ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; departament de stat = denumirea oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S.U.A. 2. Unitate administrativ-teritorială în Franța, condusă de către un prefect. [Pl. -te, -turi. / < fr. département].

DEPARTAMENT s. n. 1. ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; (în unele țări) minister. ♦ ~ de stat = titulatura oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A. 2. unitate administrativ-teritorială în Franța. (< fr. département)

DEPARTAMENT ~e n. 1) Sector administrativ care revine unui ministru. 2) Subdiviziune a unui minister. 3) (în unele state) Unitate administrativ-teritorială, condusă de un prefect. 4) (în unele țări) Ramură importantă a administrației de stat. /<fr. département

departament n. 1. partea din administrațiunea unui Stat atribuită unui ministru: departamentul justiției; 2. diviziune administrativă: Franța are departamente, împărțite în arondismente și subîmpărțite în cantoane și comune.

*departamént n., pl. e (fr. départament, plecare, depărtare, departament, d. départir, a distribui, a împărți; it. departimento; sp. [d. fr.] -amento. V. despart). Minister, parte din afacerile statuluĭ cîtă revine unuĭ ministru: departamentu cultelor. Fie-care din cele 86 de județe conduse de cîte un prefect în Francia. – Maĭ bine ar fi departiment, după cum se vede din compartiment și despărțimînt, că vin de la un verb de conj. IV.

depertament sn vz departament

dipartament sn vz departament

departament s. n., pl. departamente

departament s. n., pl. departamente

departament s. n., pl. departamente

DEPARTAMENT s. minister. (În unele state, ministerul se numește ~.)

DEPARTAMENT s. minister. (În unele state, ministerul se numește ~.)