17 definiții pentru portofel portofei portofeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTOFÉL, portofele, s. n. Obiect din piele, din material plastic etc., în forma unor coperți mici cu mai multe despărțituri interioare, în care se păstrează bani, acte etc.; portvizit, portofoliu (3). [Var.: (înv.) portoféi, portoféu s. n.] – Din rus. portfel’, fr. porte-feuille.

PORTOFÉL, portofele, s. n. Obiect din piele, din material plastic etc., în forma unor coperte mici cu mai multe despărțituri interioare, în care se păstrează bani, acte etc.; portvizit, portofoliu (3). [Var.: (înv.) portoféi, portoféu s. n.] – Din rus. portfel’, fr. porte-feuille.

PORTOFÉL, portofele, s. n. Pungă, mai ales de piele, în forma unor coperți cu mai multe despărțituri interioare, în care se păstrează bani, acte etc. Îi buzunărea, luîndu-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 196. Portofelul răvășit, care dovedea jaful, arăta și numele mortului. POPA, V. 59. – Variante: (învechit) portoféi (KOGĂLNICEANU, S. 52), portoféu (KOGĂLNICEANU, S. 48) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portofél s. n., pl. portoféle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTOFÉL s. portmoneu, (prin Transilv.) buchelar, (Transilv.) pughilareș, (prin Bucov.) pulearț, (Ban. și Transilv.) șlăitaf, (înv.) portmonetă, portofoliu, (arg.) coajă, scoarță. (Își ține banii în ~.)

PORTOFÉL s. v. minister.

PORTOFÉL s.n. Obiect portativ de forma unei pungi plate, în care se țin hârtii, bani etc. [Cf. rus. portfeli, fr. portefeuille].

PORTOFÉL ~e n. Obiect de buzunar, confecționat din piele sau din alt material, având forma de copertă cu mai multe despărțituri interioare, în care se poartă bani (de hârtie) și acte. /<fr. portfeuille

*portofél n., pl. e (rus. portfélĭ, d. fr. portefeille, portofoliŭ). Pungă lată în formă de geantă mică de ținut baniĭ în buzunar.

PORTOFÉI s. n. v. portofel.

PORTOFÉI s. n. v. portofel.

PORTOFÉI s. n. v. portofel.

PORTOFÉU s. n. v. portofel.

PORTOFÉU s. n. v. portofel.

PORTOFÉU s. n. v. portofel.

PORTMONÉU, portmonee, s. n. Pungă de piele, de pînză etc., în care se țin banii mărunți. V. portofel.

portofél s. n., pl. portoféle

PORTOFEL s. portmoneu, (prin Transilv.) buchelar, (Transilv.) pughilareș, (prin Bucov.) pulearț, (Ban. și Transilv.) șlăitaf, (înv.) portmonetă, portofoliu, (arg.) coajă, scoarță. (Își ține banii în ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PORTOFEL coajă, felie, musamat, mușama, tuflă.

a sări (pe cineva) din portofel expr. (intl.) a fura banii cuiva.

Intrare: portofel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portofel
  • portofelul
  • portofelu‑
plural
  • portofele
  • portofelele
genitiv-dativ singular
  • portofel
  • portofelului
plural
  • portofele
  • portofelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portofei
  • portofeiul
  • portofeiu‑
plural
  • portofeie
  • portofeiele
genitiv-dativ singular
  • portofei
  • portofeiului
plural
  • portofeie
  • portofeielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portofeu
  • portofeul
  • portofeu‑
plural
  • portofeie
  • portofeiele
genitiv-dativ singular
  • portofeu
  • portofeului
plural
  • portofeie
  • portofeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)