pori¹ s [At: (a. 1805) GRECU, P. 101 / A: nct / Pl: nct / E: ngr πωρί] (Grî) Tuf vulcanic.

pori³ vr [At: DLR / Pzi: ~resc / E: cf spori] (Buc) 1 A spori în număr. 2 A se schimba.

pori² vt [At: DLR / Pzi: ~resc / E: por²] (Buc) A aduna fânul în căpiță.

PORI- elem. por²(o)-.

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, reprezentând canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici în interiorul unui corp solid. – Din fr. pore, lat. porus.

pără⁴ sf vz poară

poară sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 117 / V: (reg) pără, por / Pl: (rar) ~re / E: slv пора] 1 (Îrg) Împotrivire. 2 (Construit cu verbul „a fi”) Ceartă. 3 (Îrg; îlav) În ~ Împotrivă. 4 (Îrg; îal) În ciudă. 5 (Îrg; îal) Invers decât trebuie, decât este normal. 6 (Îrg; îe) A se pune (în) ~ (sau în pori) cu cineva A se împotrivi cuiva. 7 (Îrg; îae) A se contrazice cu cineva. 8 (Îrg; îae) A se lua la harță Si: a se certa. 9-10 (Îrg; d. animale; îe) A (se) pune ~ (A nu mai vrea sau) a nu mai putea să tragă Si: a se opri. 11 (Trs; Mar) Nărav la cai. 12 (Îvr; îe) A pune ~ A se strădui.

por³ sm vz poară

por¹ sm [At: CANTEMIR, IST. 59 / Pl: ~i, (înv, sn) ~uri, ~e / E: lat porus, ngr πόρος, it poro, ger Pore, fr pore] 1 Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2 Orificiu în membrana celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, gaze și materii nutritive. 3 (Spc) Deschidere a tuburilor sau a ascelor unor specii de ciuperci, prin care sunt puși în libertate sporii. 4 Spațiu gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid sau a unui agregat de particule solide. 5 (Bot; reg; prc) Pir-gros (Cynodon dactylon).

por² sm [At: DLR / Pl: ~i / E: cf porșor, porcan] (Buc; Trs) 1 Porcoi (4). 2 (Spc) Căpiță. 3 (Spc) Claie. 4 (Spc) Șiră.

por⁴ sm vz pur¹

poriu sm vz pur¹

pur¹ sm [At: LB / V: (reg) por, poriu / Pl: ~i, (înv, sn) ~e / E: ml porrum] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulbul format din numeroși bulbi mici, acoperiți cu o membrană, cu tulpina rotundă, cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele Si: (reg) ai (Allium rotundum). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Hajme (Allium ascalonicum). 3 (Bot; reg) Usturoi sălbatic (Allium ochroleucum). 4 (Bot; reg) Praz (Allium porrum). 5 (Bot; reg) Arpagic (Allium schoenoprasum). 6 (Bot; reg) Aiul-șarpelui (Allium scorodoprasum). 7 (Bot; reg) Ceapa-ciorii (Allium vineale). 8 (Bot; reg) Usturoi (Allium sativum). 9 (Bot; reg) Lumânărică (Verbascum thapsus). 10-11 (Bot; reg) Coada-vacii (Verbascum phlomoides sau thapsiforme). 12 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

❍AIU sm.Tr.-Carp. 🌿 1 = USTUROIU ¶ 2 PUR² 1 ¶ 2 AIUL-CIOAREI Trans. = CEAPA-CIOAREI² ¶ 3 Trans. AIU-DE-PĂDURE = LEURDĂ și CRIN-DE-PĂDURE ¶ 4 AIU-DE-VARĂ = USTUROIU ¶ 5 Trans. AIU-SĂLBATIC, a) plantă ierboasă bulboasă ce crește printre stînci și pășuni (Allium ochroleucum); b) varietate de usturoiu ce crește prin grădini și locuri sterpe (Allium oleraceum) (🖼 48) ¶ 6 Trans. AIUL-ȘARPELUI, plantă ierboasă cu tulpina învîrtită în spirală ca și încolăciturile unui șarpe; crește prin livezi, fînețe, tufișuri și pe marginea pădurilor; se întrebuințează în bucătărie (Allium scorodoprasum) (🖼 49) [lat. al(l)ium].

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară al celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni în masa unui corp solid sau a unui agregat de substanțe solide. – Din fr. pore, lat. porus.

POARĂ s. f. sg. (Popular) Ceartă, gîlceavă. ◊ Expr. În poară = împotrivă, în contra. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 127. A se pune în poară (cu cineva) = a se împotrivi cuiva, a-i sta cuiva împotrivă (cu vorba), a contrazice, a se lua la ceartă. Nu te pune în poară... cu împăratul iadului. CREANGĂ, P. 49. (Fig.) Apoi atunci, de ne-am pune în poară cu el pînă la sfîrșit, ne vîră sub masă. HOGAȘ, DR. II 32.

POR, pori, s. m. Mic orificiu pe suprafața pielii, prin care se deschide glanda sudoripară. Își văzu amănunțit în sticla poleită, porii obrazului astupați de pudră. PETRESCU, C. V. 168. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. CĂLINESCU, E. O. I 246. Nu putea scăpa de mirosul acela scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toți porii pielii. BART, E. 254. ♦ Gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid.

PUR¹, puri, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste și flori purpurii, dispuse în umbelă, răspîndită prin fînațuri și pe dealuri pietroase (Allium rotundum). Păsărica-sură, pură, Trecu vara-n curătură, C-un maldăr de pur în gură. MAT. FOLK. 1199. Frunză verde fir de pur, Blestema-te-aș, nu mă-ndur, Că mi-ai fost ibovnic bun. SEVASTOS, C. 194.

POR s.m. 1. Mică deschizătură a pielii, prin care se elimină sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale și plante inferioare (rime, pești, ciuperci etc.). 2. Mic gol, gaură mică în masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].

POR¹ s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros)

POR²(O), -POR/PORI- elem. „por, orificiu, canal”. (< fr. por/o/-, -pore, pori-, cf. lat. porus, gr. poros)

POARĂ f.: A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora

POR ~i m. 1) Orificiu minuscul al canalelor excretoare ale glandelor sudoripare și sebacee pe suprafața pielii. 2) Orificiu mic în membrana celulelor vegetale prin care se realizează schimbul de substanțe. 3) Gol mic în masa unui corp solid. /<fr. pore, lat. porus

PUR¹ ~i m. Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate și flori roz sau roșii, dispuse în umbele. /< cf. lat. porrum

POARĂ s.f. (Mold.) În expr. A pune poară = a se strădui, a se sforța. Eu păcătosul mult m-am silit s-am pus poară să o fac această. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pora. Cf. n ă s l i, p ă z i (2).

poară f. Mold. Tr. împotriveală, ceartă: nu te pune în poară cu împăratul CR. [Slav. PORA, ceartă].

por m. 1. interstiții ce separă moleculele corpurilor; 2. deschizături mici în piele pe unde se transpiră.

poriu m. Tr. Bot. praz. [Lat. PORRUM].

pur n. 1. Mold. usturoiu sălbatic: (Allium scorodoprasum); purul se consumă de țăran ca și usturoiul verde; 2. Tr. praz. [Lat. PORRUM].

poáră (oa dift.) f., pl. e (vsl. pora. V. opor). A te pune’n poară cu cineva, a te lua la ceartă, a i te împotrivi, a-ĭ face opozițiune (V. peripiscă). A pune poară (Dos.), a te strădui, a te sforța, a te opinti.

1) por m. V. pur 1.

2) *por m. (lat. porus, d. vgr. póros, trecere). Interstițiŭ aproape invizibil în pele, în scoarța arborilor și’n altele: sudoarea ĭese pin porĭ.

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.

poară (în ~) (reg.) loc. adv.

poară (reg.) s. f.

por s. m., pl. pori

pur² s. m., pl. puri

*poară² (în ~) (reg.) loc. adv.

poară¹ (reg.) s. f.

por s. m., pl. pori

pur² s. m., pl. puri

poară s. f.

por s. m., pl. pori

pur s. m., pl. puri

POARĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

POR s. (ANAT.) ostium.

POR s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

PUR s. v. ai sălbatic, aiul șarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

poară s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

por s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

pur s. v. AI SĂLBATIC. AIUL ȘARPELUI. ARPAGIC. CEAPA-CIORII. GHIOCEL. HAGIMĂ. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ. PRAZ.

poară s. f. – (Mold., Trans.) Dezacord, discordie, neînțelegere. Sl. pora „violență” (Cihac, II, 244; Tiktin), cf. bg., slov. opora „opoziție”, sb. odpor „ceartă”. – Der. întrapora, vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coșbuc, cf. Pușcariu, Dacor., VII, 121.

por (pori), s. m. – 1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit.

pori s. (înv.) tuf vulcanic.

pori², poresc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se înmulți, a se spori la număr. 2. a se schimba, a se preface.

pori¹, poresc, vb. IV (reg.; despre fân) a strânge, a aduna (în porcoaie).

PORI- „orificiu, găurice, por”. ◊ L. porus „canal, conduct” > fr. pori-, engl. id. > rom. pori-. □ ~cid (v. -cid), adj., (despre capsule, antere etc.) care se deschide prin pori; ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Prevăzut cu pori sau stomate. 2. adj., (Despre materiale) Care provoacă porozitate într-o masă de material vîscos sau fluid; sin. porigen. 3. s. n. pl., Încrengătură de nevertebrate pluricelulare marine, fixate de substrat și cu suprafața corpului prevăzută cu orificii mici sau pori; sin. spongieri; ~gen (v. -gen₂), adj., porifer* (2).

poară, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel, 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență, ceartă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

poară, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență” (DER).

POR-₁, v. PORO-₁. □ ~encefalie (v. -encefalie), s. f., boală caracterizată prin existența unei cavități deschise în formă de crater la suprafața creierului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal aparent poros, format din celule alungite; sin. țesut poros.

-POR „deschidere, ieșire, orificiu”. ◊ gr. poros „trecere, pasaj” > fr. -pore, engl. id., germ. -por > rom. -por.

PORO-₁ „tub, por, stomată”. ◊ gr. poros „cale, trecere” > fr. poro-, germ. id., engl. id. > rom. poro-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă din grupul lepidofitelor, descoperită cu resturi fosile în cărbunele brun cu luciu mat; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze prevăzute cu pori; ~gam (v. -gam), adj., (despre plante) care se înmulțește prin porogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație în care tubul polinic pătrunde în ovul prin micropil; ~ide (v. -id), s. f. pl., mici puncte în formă de pori pe membrana algelor diatomee; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor stomatelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat în poroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de identificare dactiloscopică, prin examinarea orificiilor glandelor sudoripare ale liniilor papilare; ~spor (v. -spor), s. m., spor format prin ieșirea protoplasmei printr-un por din peretele celulei conidiogene.

PORI (în suedeză BJÖRNEBORG), oraș în SV Finlandei, situat la gura de vărsare a fl. Kokemäen în G. Botnic, la 160 km NNV de Turku; 75,9 mii loc. (2000). Nod feroviar. Aeroport. Port. Metalurgia cuprului și nichelului. Constr. navale. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, a celulozei și hârtiei, alim. Teatru (1884); Muzeul Satakunta (f. 1888). Întemeiat în sec. 12, apare menționat documentar în 1365 cu numele Ulvila, iar cu denumirea actuală în 1558.