3 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

pontá (a ~) vb., ind. prez. 3 ponteáză

pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză

PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

A PONTÁ2 ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTÁ3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

A PONTÁ1 ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).

Intrare: ponta
ponta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ponta pontare pontat pontând singular plural
pontea pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pontez (să) pontez pontam pontai pontasem
a II-a (tu) pontezi (să) pontezi pontai pontași pontaseși
a III-a (el, ea) pontea (să) ponteze ponta pontă pontase
plural I (noi) pontăm (să) pontăm pontam pontarăm pontaserăm, pontasem*
a II-a (voi) pontați (să) pontați pontați pontarăți pontaserăți, pontaseți*
a III-a (ei, ele) pontea (să) ponteze pontau ponta pontaseră
poanta
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) poanta poantare poantat poantând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) poantea (să) poanteze poanta poantă poantase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) poantea (să) poanteze poantau poanta poantaseră
Intrare: Ponta
Ponta
nume propriu (I3)
Intrare: pontă
pontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pontă ponta
plural ponte pontele
genitiv-dativ singular ponte pontei
plural ponte pontelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)