Din totalul de 36 sunt afișate 20 definiții pentru Ponta, ponta, pontă   conjugări / declinări

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

pontá (a ~) vb., ind. prez. 3 ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză

pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză

PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

A PONTÁ1 ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

A PONTÁ2 ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTÁ3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).