2 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele.Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.

PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele.Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.

ponos2 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 17 / Pl: ~oase / E: bg dal понос] (Ban; csnp) 1 Daruri. 2 Pomană.

ponos1 sn [At: CORESI, EV. 67 / V: (reg, 19) ~oa sf / Pl: ~oase, ~uri / E: slv поносъ, mg panasz] 1 (Îrg) Calomnie. 2 (Îrg) Bârfă. 3 (Îrg) Batjocură. 4 (Îrg) Insultă. 5 (Îrg) Dezonoare. 6 (Reg) Epitet defăimător. 7 (Reg) Nume rău care se atribuie cuiva. 8 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Vină. 9 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Cusur. 10 (Îe) A pune (cuiva) ~ sau a pune (pe cineva) în (sau întru) ~ A acuza pe cineva. 11 (Pop; construit cu verbe ca „a purta”, „a duce”, „a trage”) Consecință neplăcută pe care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva, din cauza unor circumstanțe nefavorabile etc. 12 (Pop; pex) Neplăcere. 13 (Pop; pex) Nemulțumire. 14 (Pop; pex) Necaz. 15 (Îlv) A-i purta (cuiva) ~ A dușmăni. 16 (Îe) A-și face ~ cu cineva A avea neplăceri cu cineva. 17 (Reg; îe) A se arăta cu ~ A fi supărat. 18 (Mol) Glumă. 19 (Mol) Poznă. 20 (Reg) Plângere.

PONÓS, ponoase și ponosuri, s. n. 1. Injurie, blam, hulă, clevetire; insultă, calomnie. Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. N-avea să scoată capul în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponos! COȘBUC, P. I 266. ◊ (În construcție cu verbele «a rămîne», «a trage», «a purta») Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. ◊ Expr. A-i purta (cuiva) ponos = a-i fi (cuiva) ciudă pe cineva, a purta (cuiva) pică. Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. 2. Cusur, vină. Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ Aluzie. Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tîlcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. Consecință neplăcută; necaz, povară, neajuns. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82. Unii cu foloasele, alții cu ponoasele.Expr. A-și face ponos cu cineva = a-și face de lucru cu cineva, a-și pune mintea cu cineva, a ajunge la neplăceri cu cineva. Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199.

PONÓS ~oáse n. 1) pop. Consecință neplăcută. A trage ~oasele. 2) Imputație falsă prin care se discreditează o persoană; defăimare; bârfeală; calomnie. /<sl. ponosu

PONOS s.n. (ȚR) Defăimare, ocară, batjocură. Luatu-mi-au D[u]mn[e]zeu ponosul mieu (o c a r a m e a B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai vîrtos a muri pentru Hristos decît să slujască cu ponos și cu necinste M 1698, apr. 42r, col. I; cf. M 1780, apr. 68v, col. I. Etimologie: sl. ponosŭ. Cf. balamuție, blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie.

ponos n. 1. nume rău: ce e frumos, poartă ponos PANN; 2. poreclă: numele tău va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP.; 3. greșală: i-a găsit ponoase. [Slav. PONOSU, rușine].

ponós n., pl. oase (vsl. po-nósŭ, dezonoare, rușine, sîrb. ponos, mîndrie, rus. ponös, oprobriŭ, ceh. ponos, plîngere; ung. panasz, plîngere. V. pri-nos). Fam. Nume răŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele, a suferi, a îndura: tu să facĭ, și eŭ să duc ponosu? – Vechĭ și ponóslu (d. ponosluĭesc, după maslu, măsluĭesc).

POTNÓG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.

POTNÓG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.

patnog s vz podnog[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

patno sf vz podnog[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

pocnajeni[1] ssp vz podnog corectat(ă)

  1. Accentul necunoscut – precizare luată din definiția principală. Aici, cuv. este accentuat incorect pocnajeni LauraGellner

podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patno sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp, pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~o (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj, potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de țesut, cu care se schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legați podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa. 4 (Reg; îf podnoaje) Legătură de zdrențe. corectat(ă)

pognoj sm vz podnog[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz podnoj LauraGellner

ponoage[1] sf vz podnog

  1. Se pare că aici este vorba de o greșală de tipar pentru varianta podnoage, așa cum este aceasta tipărită în definiția principală — LauraGellner

ponoj[1] s vz podnog

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

ponojie[1] sf vz podnog

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

POTNÓG, potnogi, s. m. (De obicei la pl.) Fiecare dintre lopățelele de la războiul de țesut, pe care țesătoarea apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; pedală, iapă, tălpigă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste lopățele. Picioarele-i călcau repede pe potnogii de sub război. SANDU-ALDEA, D. N. 217.

potnogi m. pl. iepele sau călcătorile răsboiului de țesut. [Slav. PODŬNOGŬ, lit. sub picioare].

potnóg m. (vsl. podŭnogŭ. V. potnojă). Vest. Pl. Pedalele războĭuluĭ de țesut, care se numesc și tălpigĭ și ĭepe. – Și ponógĭ, pl. (rut. ponóži, pl.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponos (pop.) s. n., pl. ponoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONÓS s. v. abatere, belea, bucluc, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficiență, dezonoare, eroare, greșeală, imperfecțiune, insuficiență, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție.

ponos s. v. ABATERE. BELEA. BUCLUC. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENȚĂ. DEZONOARE. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECINSTE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. NUME. PACOSTE. PĂCAT. PLÎNGERE. POCINOG. PORECLĂ. RĂU. RECLAMAȚIE. RUȘINE. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. SUPRANUME. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE.

POTNÓG s. v. iapă, schimbător, tălpig.

potnog s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos.Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podnóg, podnógi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul căruia se schimbă ițele; iapă, tălpig, talpă, schimbător. 2. (reg.; în forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la șa. 3. (reg.; în forma „podnoaje”) legătură de zdrențe.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage ponoasele expr. a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni; a rămâne păgubit.

Intrare: ponos
ponos1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponos
  • ponosul
  • ponosu‑
plural
  • ponoase
  • ponoasele
genitiv-dativ singular
  • ponos
  • ponosului
plural
  • ponoase
  • ponoaselor
vocativ singular
plural
ponoasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponos2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponos
  • ponosul
  • ponosu‑
plural
  • ponosuri
  • ponosurile
genitiv-dativ singular
  • ponos
  • ponosului
plural
  • ponosuri
  • ponosurilor
vocativ singular
plural
Intrare: potnog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potnog
  • potnogul
  • potnogu‑
plural
  • potnogi
  • potnogii
genitiv-dativ singular
  • potnog
  • potnogului
plural
  • potnogi
  • potnogilor
vocativ singular
plural
patnog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patnojă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnajeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnoaje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnojă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pognoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pognojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomnoaje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomojnii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pornoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pornojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potinojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potnoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponos, ponoasesubstantiv neutru

  • 1. popular Consecință neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A trage ponoasele. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
    • format_quote El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82. DLRLC
    • format_quote Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. DLRLC
    • chat_bubble regional A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199. DLRLC
    • chat_bubble regional A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dușmăni
      • format_quote Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. DLRLC
  • 2. popular Blam, calomnie, clevetire, defăimare, hulă, injurie, insultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. DLRLC
    • format_quote N-avea să scoată capul în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
    • format_quote Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponos! COȘBUC, P. I 266. DLRLC
    • format_quote Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. DLRLC
    • 2.1. Nume rău, poreclă (defăimătoare). DEX '09 DEX '98
      sinonime: poreclă
  • 3. învechit regional Acuzare, protest, pâră, învinuire. DEX '09 DEX '98
  • 4. popular Cusur, vină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. DLRLC
    • format_quote Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. DLRLC
    • format_quote Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. DLRLC
    • 4.1. Aluzie. DLRLC
      sinonime: aluzie
      • format_quote Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tîlcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. DLRLC
  • 5. regional Glumă, poznă, șotie. DEX '09 DEX '98
etimologie:

potnog, potnogisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Picioarele-i călcau repede pe potnogii de sub război. SANDU-ALDEA, D. N. 217. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Sfoara cu care se leagă aceste pedale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.