16 definiții pentru pedală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDALĂ, pedale, s. f. 1. (Adesea cu determinări care indică domeniul de aplicare) Pârghie acționată cu piciorul și folosită pentru antrenarea unui mecanism sau efectuarea unei comenzi. ◊ Expr. A pune pedala = a insista asupra unui lucru. 2. Presă tipografică mică, acționată cu piciorul. 3. Sunet prelungit de bas, care este însoțit pe treptele superioare de acorduri variate. – Din fr. pédale.

PEDALĂ, pedale, s. f. 1. (Adesea cu determinări care indică domeniul de aplicare) Pârghie acționată cu piciorul și folosită pentru antrenarea unui mecanism sau efectuarea unei comenzi. ◊ Expr. A pune pedala = a insista asupra unui lucru. 2. Presă tipografică mică, acționată cu piciorul. 3. Sunet prelungit de bas, care este însoțit pe treptele superioare de acorduri variate. – Din fr. pédale.

peda sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) pedal sn / Pl: ~le / E: fr pédale] 1-2 Pârghie acționată cu piciorul (pentru antrenarea unui mecanism sau) pentru efectuarea unei comenzi. 3 (Spc) Paletă pe care se apasă cu piciorul pentru a merge cu bicicleta. 4 (Spc) Fiecare dintre cele două pârghii aflate sub pian, pe care se apasă pentru a mări sau a micșora durata și intensitatea vibrației sunetului. 5 (Îe) A pune ~la A insista asupra unui lucru. 6 Presă tipografică mică, acționată cu piciorul, folosită pentru imprimat bilete, coli cu antet etc. 7 (Muz) Sunet prelungit de bas, însoțit pe treptele superioare de acorduri variate.

PEDALĂ, pedale, s. f. 1. Pîrghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul, care: a) (la bicicletă, la mașina de cusut, la tocilă etc.) produce o mișcare de rotație; b) (la autovehicule) produce anumite efecte mecanice (debreiere, accelerare, frînare etc.). Bedros luă piciorul de pe pedala de viteză și apăsă cu talpa pe frînă. DUMITRIU, N. 272; c) (la războiul de țesut) mișcă ițele; d) (la pian) modifică amploarea sunetelor. Infatigabila Frau Kunst, călcind pedala, porni cu brio primele tacturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 11; e) (la orgă) introduce aerul în tuburile de rezonanță; f) (la harfă) efectuează recordarea instantanee. 2. Presă mică de imprimare, acționată cu piciorul, cu care se imprimă de obicei biletele sau colile cu antet. 3. (Muz.) Notă joasă și gravă care durează, uneori, mai multe măsuri. (Metaforic) în glas i se aștern acum [Oltului] straturi de humă, melodioase, făcîndu-l să capete inflexiuni grave de orgă, deasupra cărora pedalele așază grelele lor perdele sonore de catifea. BOGZA, C. O. 139. ♦ Compoziție în care, deasupra basului, ca ton lung, se mișcă o serie de acorduri care nu stau în mod necesar în raport cu el.

PEDA s.f. 1. Pîrghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. 2. (Poligr.) Presă mică de imprimare acționată cu piciorul. 3. (Muz.) Notă joasă și gravă care durează mai multe măsuri. [< fr. pédale, cf. lat. pes, pedis – picior].

PEDA s. f. 1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor. ◊ sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri. (< fr. pédale)

PEDALĂ ~e f. Dispozitiv acționat cu piciorul pentru punerea în funcțiune a unui mecanism. /<fr. pédale

pedală f. 1. coarda prin care se pune în mișcare roata, la mașini de cusut și biciclete; 2. Muz. mecanism pus în mișcare cu ajutorul picioarelor: pedală de orgă, de piano.

*pedálă f., pl. e (fr. pédale, d. it. pedale, adj. derivat d. lat. pedalis, de picĭor, d. pes, pedis, picĭor). Tălpiga pe care apeșĭ cu picĭoru ca să facĭ să sune pianu saŭ orga maĭ tare saŭ maĭ încet. A pune pedala, a apesa pedala. Scara bicicleteĭ, pîrghia pe care apeșĭ cu picĭoru ca s’o porneștĭ. Tălpigă la războĭu de țesut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peda s. f., g.-d. art. pedalei; pl. pedale

peda s. f., g.-d. art. pedalei; pl. pedale

peda s. f., g.-d. art. pedalei; pl. pedale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PEDA s. 1. (rar) talpă. (~ la mașina de cusut.) 2. tălpig, (reg.) scândureană. (~ la războiul de țesut.) 3. (reg.) călcător, tălpig. (~ la scăunoaia dulgherului.)

PEDA s. (TEHN.) 1. (rar) talpă. (~ la mașina de cusut.) 2. tălpig, (reg.) scîndureană. (~ la războiul de țesut.) 3. (reg.) călcător, tălpig. (~ la scăunoaia dulgherului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pedală 1. Dispozitiv existent la anumite instrumente, constând dintr-o pârghie de antrenare a unui mecanism și care se acționează cu ajutorul picioarelor. ♦ La orgă*, p. servește la a deschide și închide obturatoarele diferitelor tuburi de rezonanță. La orgile mai noi redă sunetele scării cromatice*, p. având aceeași dispunere ca și clapele manualelor [v. pedalier (1)]. Descoperirea p. este atribuită lui Louis van Valbeck (m. 1318). P. nu este folosită numai în executarea sunetelor grave, ci și a cantus firmus*-ului, chiar dacă este sopran (3), alto (5) sau tenor (2-3). ♦ La pian* (clavicord*, clavecin*), p. servește la modificarea duratei (1) sau a timbrului* sunetelor (p. stângă a pianului sau surdina* fie că apropie ciocănele de corzi – la pianină, fie că deplasează spre dreapta tot sistemul de ciocănele făcându-le să lovească numai două coarde din trei, respectiv o coardă din două, fie că intercalează o bandă din fetru între ciocănele și corzi – p. celestă; p. din dreapta sau p. de legato* mărește durata de rezonanță* a corzilor ridicând sistemul de amortizare; la pianele Steinway există și o a treia p. numită tonală, care prelungește doar anumite sunete, excluzând altele). Introducerea p. de legato (punerea) se notează cu L iar scoaterea cu o’ sau L inversat. ♦ La harfă*, p. modifică mecanismul de bază permițând formarea alterațiilor* (inventată de Hochbruckner către 1720, perfecționată de Érard). ♦ La timpan*, pedala servește la acordaj (2), prin mărirea tensiunii membranei, dar are și rolul modificării înălțimii (2) sunetului pe parcursul execuției. ♦ La armoniu*, p. acționează burdufurile producătoare ale suflului de aer. ♦ La toba* mare, mai ales în bateria (1) de jazz, p. acționează bagheta (2) de lovire a membranei. 2. (fr. pédale inférieure; germ. Orgelpunkt, it. pedale d’armonia, engl. pedal point), sunet ținut îndelung, în timpul căruia se pot perinda acorduri* față de care acest sunet este sau nu străin. Inferioară, intermediară sau superioară, după poziția sa la bas (III, 1), voci (2) medii sau înalte, p. are o puternică influență tonală, reducând în final cele mai îndepărtate acorduri la cel din care ea face parte. (P. dublă, suprapunerea unei p. de tonică* peste una de dominantă*). În acest sens funcțional* și mai ales atunci când se prezintă sub formă ornamentată* și nu ca simplu sunet ținut, p. este considerată sin. cu termenul punct de orgă (fr. point d’orgue), care în terminologia muzicală fr. mai înseamnă uneori și cadență (2) solistică improvizată (Rousseau, 1768), alteori coroană*. V. bourdon (1); fugă; ison; ostinato; punctus (2). 3. Notă p. prima notă dintr-o serie armonică; ex. la trb. tenor, p. sunt si bemol, la, la bemol și sol grave. 4. [în cor (1)] dublarea la octava inferioară a fundamentalei* unui acord, mai ales a fundamentalei ultimului acord al cadenței (1) (v. bas. (I, 1)).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da pedală expr. a pleca pe furiș.

Intrare: pedală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peda
  • pedala
plural
  • pedale
  • pedalele
genitiv-dativ singular
  • pedale
  • pedalei
plural
  • pedale
  • pedalelor
vocativ singular
plural
pedal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peda, pedalesubstantiv feminin

  • 1. (Adesea cu determinări care indică domeniul de aplicare) Pârghie acționată cu piciorul și folosită pentru antrenarea unui mecanism sau efectuarea unei comenzi, care: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (La bicicletă, la mașina de cusut, la tocilă etc.) Produce o mișcare de rotație. DLRLC
    • 1.2. (La autovehicule) Produce anumite efecte mecanice (debreiere, accelerare, frânare etc.). DLRLC
      • format_quote Bedros luă piciorul de pe pedala de viteză și apăsă cu talpa pe frînă. DUMITRIU, N. 272. DLRLC
    • 1.3. (La războiul de țesut) Mișcă ițele. DLRLC
    • 1.4. (La pian) Modifică amploarea sunetelor. DLRLC
      • format_quote Infatigabila Frau Kunst, călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. DLRLC
    • 1.5. (La orgă) Introduce aerul în tuburile de rezonanță. DLRLC
    • 1.6. (La harfă) Efectuează recordarea instantanee. DLRLC
    • chat_bubble A pune pedala = a insista asupra unui lucru. DEX '09 DEX '98
      sinonime: insista
  • 2. Presă tipografică mică, acționată cu piciorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Sunet prelungit de bas, care este însoțit pe treptele superioare de acorduri variate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote metaforic În glas i se aștern acum [Oltului] straturi de humă, melodioase, făcîndu-l să capete inflexiuni grave de orgă, deasupra cărora pedalele așază grelele lor perdele sonore de catifea. BOGZA, C. O. 139. DLRLC
    • 3.1. Compoziție în care, deasupra basului, ca ton lung, se mișcă o serie de acorduri care nu stau în mod necesar în raport cu el. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii